Parabola lucrătorilor tocmiţi în vie
1 Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis de dimineaţă să-şi angajeze lucrători la vie. 2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie. 3 A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. 4 Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. Şi s-au dus. 5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. 6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru? 7 Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a angajat nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. 8 Seara, stăpânul viei i-a zis administratorului său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi. 9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar. 10 Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare. 11 După ce au primit banii, murmurau împotriva gospodarului 12 şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei. 13 Atunci el i-a răspuns unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine pentru un dinar? 14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să-i plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun? 16 – Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
A treia vestire a morţii şi învierii lui Iisus
17 Pe când urca Iisus la Ierusalim, pe drum, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: 18 „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi ale cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19 şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
Despre mărire şi slujire
20 Atunci mama fiilor lui Zebedeu s-a apropiat de Iisus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să ceară ceva de la El. 21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.” 22 Iisus a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-L beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem” I-au zis ei. 23 Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu hotărăsc Eu, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl Meu.” 24 Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. 25 Iisus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu autoritate. 26 Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru 27 şi oricare va vrea să fie primul între voi să vă fie slujitor. 28 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
Vindecarea orbilor din Ierihon
29 Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime a mers după Iisus. 30 Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31 Mulţimea îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32 Iisus s-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” 33 „Doamne” I-au zis ei „să ni se deschidă ochii!” 34 Lui Iisus I s-a făcut milă de ei, s-a atins de ochii lor şi imediat orbii şi-au căpătat vederea şi-au mers după El.
مَثَلُ عَمَلَةِ الكَرْمِ وَأُجْرَتَهُم
1 يُشبِهُ مَلَكُوتُ السَّمَاوَاتِ إِنْسَانًا ربَّ بَيْتٍ، خرَجَ معَ الصُّبْحِ يَسْتَأْجِرُ عَمَلَةً لِكَرمِهِ. 2 فَشَارَطَ العَمَلَةَ علَى دينارٍ لِكُلٍّ مِنْهُم فِي اليَوْمِ وَأَرْسَلَهُم إِلَى كَرَمِهِ. 3 ثُمَّ خَرَجَ نَحْوَ السَّاعَةِ الثَّالِثَةِ، فرَأَىَ آخَرِين وَاقِفينَ فِي السُّوقِ بَطَّالِينَ، 4 فقالَ لَهُمُ: "أُمْضُوا أَنْتُم أَيْضًا إِلَى الَكَرْمِ، وَأَنَا أُعْطِيكُم مَا يَحِقُّ لَكُم"، فَمَضَوا. 5 وَخَرَجَ أَيْضًا نَحْوَ السَّاعةِ السَّادِسةِ وَنَحْوَ التَّاسِعَةِ، فصَنَعَ كَذلِكَ. 6 وَخَرَجَ أَيْضًا نَحوَ السَّاعةِ الحادِيةَ عَشْرَةَ، فَوجَدَ آخَرِينَ وَاقِفينَ بَطَّالِينَ، فقَالَ لَهُم: "مَا بَالُكُم وَاقَفِينَ هَهُنا النَّهَارَ كُلَّهُ بَطَّالين؟" 7 فقَالُوا لَهُ: "لَمْ يَسْتَأْجِرْنا أَحدٌ". فَقَالَ لَهُمْ: "أُمْضُوا أَنْتُم أَيْضًا إِلَى الكَرْمِ، وَتَأْخُذونَ مَا يَحِقُّ لَكُمْ". 8 فَلَمَّا كَانَ المَسَاءُ قَالَ رَبُّ الكَرْمِ لَوَكِيِلِه: "أُدْعُ العَمَلَةَ وَأَعْطِهِمِ الأُجْرَةَ، مُبتَدِئًا بالآخِرَينَ مُنتَهِيًا بالأَوَّلين". 9 فَجَاءَ أَصْحابُ السَّاعَةِ الحَادِيَةَ عَشَرَةَ وَأَخَذَ كُلُّ وَاحِدٍ دينَارًا. 10 فَلَمَّا جَاءَ الأَوَّلُون، ظَنُّوا أَنَّهم سَيأْخُذونَ أَكْثَر، فَأَخَذَ كُلٌّ مِنهُم أَيْضًا دِينَارًا. 11 وَفِيمَا هُم يَأْخُذون تَذَمَّرُوا عَلَى رَبِّ البَيتِ 12 قائِلينَ: "إِنَّ هَؤْلاءِ الآخِرِينَ عَمِلُوا سَاعةً وَاحِدةً فَجَعَلْتَهُم مُساوينَ لَنَا نَحنُ الَّذينَ احْتَمَلْنَا ثِقَلَ النَّهارِ وَحَرَّهُ". 13 فَأجَابَ وَقَالَ لواحدٍ مِنْهم: "يَا صَاحِ، مَا ظَلَمْتُك، أَلَمْ تَتَّفِقُ مَعِي عَلَى دِينَار؟" 14 خُذ ما لَكَ وَامْضِ، فإنِّي أُرِيدُ أَنْ أُعْطِيَ هَذَا الآخِرَ مِثلَكَ. 15 أَلَيْسَ لِي أَنْ أَفْعَلَ بِمَالِي مَا أُريدُ، أَمْ عَيْنُكَ شِرِّيرَةٌ لأَنِّي أَنا صَالحٌ؟" 16 فَعَلَى هَذَا المِثَالِ يَكُونُ الآخِرونَ أَوَّلين وَالأَوَّلون آخِرِينَ، لأنَّ المَدْعُوِّينَ كَثِيرُونَ وَالمُخْتارِينَ قَليُون".
يَسوعُ يُنْبِئُ التَّلاميذَ مَرَّةً ثَالثةً بآلامِهِ وَمَوْتِهِ وَقِيامَتِه
17 وَفِيمَا كَانَ يَسوعُ صاعِدًا إِلَى أُورَشَليمَ، أَخَذَ الاثْنَيْ عَشَرَ تِلْميذًا عَلَى انْفِرادٍ فِي الطَّريقِ، وَقَالَ لَهُم: 18 "هُوَذَا نَحْنُ صَاعِدون إِلَى أُورَشَليمَ، وَابْنُ البَشَرِ سَيُسْلَمُ إِلى رُؤَساءِ الكَهَنَةِ وَالكتَبَةِ، فَيحْكُمُونَ عَلَيهِ بِالمَوْتِ، 19 وَيُسْلِمُونَهُ إِلَى الأُمَمِ، لِكَي يَهْزَؤُوا بِهِ وَيَجْلِدُوهُ وَيَصْلِبوهُ، وفِي اليَوْمِ الثَّالِثِ يَقُومُ".
الأخَوانِ يَطلُبانِ مَراكِزَ
20 حِينَئِذٍ دَنَتْ إِلَيْهِ أُمُّ ابْنَيْ زَبَدَي مَعَ ابنَيْها، وَسَجَدَتْ لَهُ وَطَلَبَتْ مِنهُ شَيْئًا. 21 فَقَالَ لَهَا: "مَاذا تُرِيدِين؟" قَالَت: لَهُ: "مُرْ أَنْ يَجْلِس ابْنَايَ هَذَانِ أَحَدُهُمَا عَنْ يَمِيَنكَ وَالآخَرُ عَنْ يَسَارِك فِي مُلْكِكَ". 22 فَأَجَابَ يَسوعُ وَقَالَ: "إِنَّكُما لا تَعْلَمَانَ مَا تَطْلُبان. أَتَسْتَطيعانِ أَنْ تَشْرَبا الكَأْسَ الَّتِي أَنا مُزمِعٌ أَنْ أَشْرَبَهَا، وَأَنْ تَصْطَبِغا بالصِّبْغَةِ الَّتِي أَصْطَبِغُ بَهَا أَنا؟" فَقَالا لَهُ: "نَسْتَطِيِعُ". 23 فَقَالَ لَهُمَا: "أمَّا كَأْسِي فَتَشْرَبَانِها وَبِالصِّبْغَةِ الَّتِي أَصْطَبِغُ بِها أَنا تَصْطَبِغان، وَأَمَّا الجُلوسُ عَنْ يَميِني وَعَنْ يَساري، فَلَيْسَ لِي أَنْ أُعْطِيَهُ، إِلاَّ لِلَّذِينَ أُعِدَّ لَهُمْ مِنْ أَبِي".
السُّلطةُ خِدمَةٌ
24 فَلَمَّا سَمِعَ العَشَرَةُ غَضِبُوا عَلَى الأَخَوَيْنِ. 25 فَدَعاهُمْ يَسوعُ وَقَالَ لَهُمْ: "قَدْ عَلِمْتُمْ أَنَّ رُؤساءَ الأُمَمِ يَسُودونَهُمْ، وَعُظَمَاءَهُمْ يَتَسَلَّطُونَ عَلَيْهِمْ. 26 وَأَمَّا أَنْتُمْ فَلا يَكُونُ فِيكُمْ هَكَذَا، وَلَكِنْ مَنْ أَرَادَ أَنْ يَكُونَ فِيكُمْ كَبِيرًا، فَليَكُنْ لَكُم خَادِمًا. 27 وَمَنْ أرَادَ أَنْ يَكُونَ الأَوَّلَ فِيكُمْ، فَلِيَكُنْ لَكُم عَبْدًا، 28 هَكَذَا ابْنُ البَشَرِ لَمْ يَأْتِ لِيُخْدَمَ، بَلْ لِيَخْدُمَ وَلِيَبْذُلَ نَفْسَهُ فِداءً عَنْ كَثِيرِين".
شِفَاءُ الأَعمَيَينِ فِي أَرِيحَا
29 وَبَيْنَما هُمْ خَارِجونَ مِنْ أَريحا، تَبِعَهُ جَمْعٌ كَثيرٌ. 30 وَإِذا أَعْمَيَانِ جَاِلسانِ علَى الطَّريقِ، فَلمَّا سَمِعا أَنَّ يَسوعَ مُجْتازٌ صَرَخا قائِليْنِ: "ارْحَمْنا يَا رَبُّ، يَا ابْنَ دَاوُدَ!" 31 فَزَجَرَهُما الجَمْعُ لِيَسْكُتا، فَازْدادَا صُرَاخًا قائِلَينِ: "ارْحَمْنا يَا رَبُّ، يا ابْنَ داوُد!" 32 فَوَقَفَ يَسوعُ وَدَعَاهُما وَقَالَ: "مَاذا تُرِيدَانِ أَنْ أَصْنَعَ بِكُما؟" 33 قَالا لَهُ: "يَا رَبُّ، أَنْ تَنْفَتِحَ أَعيُنُنا". 34 فَرَقَّ يَسوعُ، وَلَمَسَ أَعْيُنَهُمَا، فَلِلْوَقْتِ أَبْصَرَا وَتَبِعَاهُ.
