A şaptea pecete şi cele şapte trâmbiţe
1 Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. 4 Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu. 5 Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6 Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.
Cele şapte trâmbiţe
7 Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde. 8 Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge 9 şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite. 10 Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor. 11 Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.
12 Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea. 13 M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”
الحَمَلُ يَفْتَحُ الخَتْمَ السَّابِعَ وَتَصْعَدُ صَلَوَاتُ القِدِّيسِين كَالبَخُورِ أَمَامَ عَرْشِ اللّه
1 وَلَمَّا فَضَّ الحَمَلُ الخَتْمَ السَّابِعَ سادَ السَّماءَ سُكُوتٌ نَحْوَ نِصْفِ سَاعَة. 2 وَرَأَيْتُ المَلاَئِكَةِ السَّبْعَةَ الَّذِينَ يَقِفُونَ أَمَامَ اللّهِ قَدْ أُعْطُوا سَبْعَةَ أَبْوَاقٍ. 3 وَجَاءَ مَلاَكٌ آخَرُ وَوَقَفَ عِنْدَ المَذْبَحِ وَمَعَهُ مَبْخَرَةٌ مِنْ ذَهَبٍ فَأُعْطِيَ بَخُورًا كَثِيرًا لِيُقَدِّمَ صَلَوَاتِ القِدِّيسِينَ كُلِّهِمْ عَلَى المَذْبَحِ الذَّهَبِيِّ الَّذِي أَمَامَ العَرْشِ، 4 فَتَصَاعَدَ دُخَانُ البَخُّورِ مَعَ صَلَوَاتِ القِدِّيسِينَ مِنْ يَدِ المَلاَكِ أَمَامَ اللّهِ. 5 وَأَخَذَ المَلاَكُ المِبْخَرَةَ وَمَلأَهَا مِنْ نَارِ المَذْبَحِ وَأَلْقَاهَا عَلَى الأَرْضِ فَحَدَثَتْ رُعُودٌ وَأَصْوَاتٌ وَبُرُوقٌ وَزَلْزَلَةٌ.
الأَبْوَاقُ الأَرْبَعَةُ الأُولَى
6 وَاسْتَعَدَّ المَلاَئِكَةُ السَّبْعَةُ الَّذِينَ يَحْمِلُونَ السَّبْعَةَ الأَبْوَاقَ لِيَنْفُخُوا فِيهَا. 7 فَنَفَخَ المَلاَكُ الأَوَّلُ فِي بُوقِهِ، فَحَدَثَ بَرَدٌ وَنَارٌ يُخَالِطُهُمَا دَمٌ وَأُلقِيَا إِلَى الأَرْضِ، فَاحْتَرَقَ ثُلْثُ الأَرْضِ كَمَا احْتَرَقَ ثُلْثُ الشَّجَرِ وَكُلُّ عُشْبٍ أَخْضَرَ. 8 وَنَفَخَ المَلاَكُ الثَّانِي فِي بُوقِهِ، فَكَأَنَّ جَبَلاً عَظِيمًا مُتَّقِدًا بِالنَّارِ قَدْ أُلقِيَ فِي البَحْرِ فَصَارَ ثُلْثُ البَحْرِ دَمًا 9 وَمَاتَ ثُلْثُ الخَلاَئِقِ الَّتِي فِي البَحْرِ مِمَّا لَهُ نَفْسٌ وَتَلِفَ ثُلْثُ السُّفُنِ. 10 وَنَفَخَ المَلاَكُ الثَّالِثُ فِي بُوقِهِ، فَهَوَى مِنَ السَّمَاءِ كَوْكَبٌ عَظِيمٌ مُتَّقِدٌ كَالمِصْبَاحِ وَسَقَطَ عَلَى ثُلْثِ الأَنْهَارِ وَعَلَى يَنَابيعِ المِيَاهِ. 11 وَاسْمُ الكَوْكَبِ أَبْسينْثوس فَصَارَ ثُلْثُ المِيَاهِ مُرًّا كَالعَلْقَمِ، فَأَهْلَكَتِ المِيَاهُ كَثِيرًا مِنَ النَّاسِ لِمَرَارَتِهَا. 12 وَنَفَخَ المَلاَكُ الرَّابِعُ فِي بُوقِهِ، فَأُصِيبَ ثُلْثُ الشَّمْسِ وَثُلْثُ القَمَرِ وَثُلْثُ الكَوَاكِبِ حَتَّى أَظْلَمَ ثُلْثُهَا وَفَقَدَ النَّهَارُ وَاللَّيْلُ ثُلْثَ ضِيائِهِما. 13 وَنَظَرْتُ فَسَمِعْتُ نَسْرًا يَطِيرُ فِي وَسَطِ السَّمَاءِ وَيَقُولُ بِصَوْتٍ عَظِيمٍ: "أَلْوَيْلُ، أَلوَيْلُ، ألوَيْلُ لِسُكَّانِ الأَرْضِ مِمَّا بَقِيَ مِنْ أَصْوَاتِ أَبْوَاقِ المَلاَئِكَةِ الثَّلاَثَةِ المُزْمِعِينَ أَنْ يَنْفُخُوا فِيهَا".
