Ofranda văduvei
1 Ridicându-şi privirea, i-a văzut pe unii, oameni bogaţi, că puneau în vistierie darurile lor. 2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo doi bănuţi 3 şi a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi, 4 fiindcă ei au pus la cutia darurilor din prisosul lor. Ea însă a pus, din sărăcia ei, tot avutul care-i mai rămăsese să trăiască.”
Vestirea distrugerii Templului
5 Pentru că unii vorbeau despre Templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu ofrande, a zis: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le priviţi, vor veni zile când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”
Venirea lui Iisus şi venirea persecuţiilor
7 Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi toate acestea şi care va fi semnul că sunt gata să se întâmple?” 8 El le-a răspuns: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi! Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu şi vor spune, Eu sunt! şi: Timpul este aproape! Să nu-i urmaţi! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, să nu vă îngroziţi. Pentru că trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar sfârşitul nu va fi îndată.” 10 Atunci le-a zis: „Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, 11 vor fi cutremure mari iar în unele locuri foamete şi ciumă şi spaime, iar din cer vor veni semne mari. 12 Dar înainte de toate acestea vor pune mâna pe voi şi vă vor prigoni, vă vor preda în sinagogi şi în temniţe şi vă vor duce în faţa regilor şi a guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Pentru voi acestea vor fi prilejuri de mărturie. 14 Întipăriţi-vă în inimi să nu vă faceţi griji dinainte cum vă veţi apăra, 15 fiindcă Eu vă voi da cuvinte şi înţelepciune cărora nimeni dintre potrivnicii voştri nu vor putea să le stea împotrivă sau să le răspundă. 16 Veţi fi trădaţi de părinţi şi de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi îi vor ucide 17 şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. 18 Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu va pieri. 19 Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.
20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. 21 Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi şi cei din mijlocul Ierusalimului să se îndepărteze, iar cei din ţară să nu intre în el! 22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească tot ce a fost scris. 23 Vai de femeile însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! Pentru că va fi nenorocire mare pe pământ şi urgie pentru poporul acesta 24 şi vor cădea sub tăişul săbiei şi vor fi duşi în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi groază între neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. 26 Oamenii vor încremeni de spaimă şi de aşteptarea celor ce vor veni peste lume, fiindcă puterile cerurilor se vor zgudui. 27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi slavă multă. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele fiindcă se apropie răscumpărarea voastră.”
29 Şi le-a spus o parabolă: „Priviţi smochinul şi toţi copacii: 30 când înmuguresc, vă daţi singuri seama că se apropie vara. 31 La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevăr vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate. 33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34 Aveţi grijă de voi înşivă să nu vi se îngreuneze inimile în necumpătare, beţii şi în grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră fără veste, 35 asemenea unui laţ, fiindcă se va năpusti peste toţi locuitorii de pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice clipă, rugându-vă să aveţi putere să scăpaţi de tot ce se va întâmpla şi să staţi drept înaintea Fiului Omului.”
37 Ziua stătea în Templu şi îi învăţa, iar noaptea mergea pe Muntele numit al Măslinilor. 38 Şi tot poporul venea dis de dimineaţă la Templu ca să-L asculte.
1 And he looked up, and saw the rich men casting their gifts into the treasury. 2 And he saw also a certain poor widow casting in thither two mites. 3 And he said, Of a truth I say unto you, that this poor widow hath cast in more than they all: 4 For all these have of their abundance cast in unto the offerings of God: but she of her penury hath cast in all the living that she had.
5 ¶ And as some spake of the temple, how it was adorned with goodly stones and gifts, he said, 6 As for these things which ye behold, the days will come, in the which there shall not be left one stone upon another, that shall not be thrown down. 7 And they asked him, saying, Master, but when shall these things be? and what sign will there be when these things shall come to pass? 8 And he said, Take heed that ye be not deceived: for many shall come in my name, saying, I am Christ ; and the time draweth near: go ye not therefore after them. 9 But when ye shall hear of wars and commotions, be not terrified: for these things must first come to pass; but the end is not by and by. 10 Then said he unto them, Nation shall rise against nation, and kingdom against kingdom: 11 And great earthquakes shall be in divers places, and famines, and pestilences; and fearful sights and great signs shall there be from heaven. 12 But before all these, they shall lay their hands on you, and persecute you , delivering you up to the synagogues, and into prisons, being brought before kings and rulers for my name’s sake. 13 And it shall turn to you for a testimony. 14 Settle it therefore in your hearts, not to meditate before what ye shall answer: 15 For I will give you a mouth and wisdom, which all your adversaries shall not be able to gainsay nor resist. 16 And ye shall be betrayed both by parents, and brethren, and kinsfolks, and friends; and some of you shall they cause to be put to death. 17 And ye shall be hated of all men for my name’s sake. 18 But there shall not an hair of your head perish. 19 In your patience possess ye your souls. 20 And when ye shall see Jerusalem compassed with armies, then know that the desolation thereof is nigh. 21 Then let them which are in Judæa flee to the mountains; and let them which are in the midst of it depart out; and let not them that are in the countries enter thereinto. 22 For these be the days of vengeance, that all things which are written may be fulfilled. 23 But woe unto them that are with child, and to them that give suck, in those days! for there shall be great distress in the land, and wrath upon this people. 24 And they shall fall by the edge of the sword, and shall be led away captive into all nations: and Jerusalem shall be trodden down of the Gentiles, until the times of the Gentiles be fulfilled.
25 ¶ And there shall be signs in the sun, and in the moon, and in the stars; and upon the earth distress of nations, with perplexity; the sea and the waves roaring; 26 Men’s hearts failing them for fear, and for looking after those things which are coming on the earth: for the powers of heaven shall be shaken. 27 And then shall they see the Son of man coming in a cloud with power and great glory. 28 And when these things begin to come to pass, then look up, and lift up your heads; for your redemption draweth nigh. 29 And he spake to them a parable; Behold the fig tree, and all the trees; 30 When they now shoot forth, ye see and know of your own selves that summer is now nigh at hand. 31 So likewise ye, when ye see these things come to pass, know ye that the kingdom of God is nigh at hand. 32 Verily I say unto you, This generation shall not pass away, till all be fulfilled. 33 Heaven and earth shall pass away: but my words shall not pass away.
34 ¶ And take heed to yourselves, lest at any time your hearts be overcharged with surfeiting, and drunkenness, and cares of this life, and so that day come upon you unawares. 35 For as a snare shall it come on all them that dwell on the face of the whole earth. 36 Watch ye therefore, and pray always, that ye may be accounted worthy to escape all these things that shall come to pass, and to stand before the Son of man. 37 And in the day time he was teaching in the temple; and at night he went out, and abode in the mount that is called the mount of Olives. 38 And all the people came early in the morning to him in the temple, for to hear him.
