Добра Звістка
1 Звіщаю вам, брати, Євангелію, яку я вам сповістив, яку ви прийняли, в якій стоїте і
2 якою спасаєтеся, коли дотримуєте слово таким, яким я вам його сповістив; якщо ж ні, – ви повірили надаремно.
3 Найперше я вам передав те, що й прийняв, що Христос, згідно з Писанням, помер за наші гріхи,
4 і Він був похований, і третього дня воскрес, згідно з Писанням;
5 і з’явився Кифі, тоді дванадцятьом;
6 після того Він з’явився одночасно понад п’ятистам братам, з яких багато хто живе ще й донині, а деякі спочили.
7 Пізніше з’явився Якову, а тоді – всім апостолам;
8 нарешті з’явився і мені, – наче якомусь недоноскові.
9 Адже я найменший з апостолів, недостойний називатися апостолом, оскільки я переслідував Божу Церкву.
10 Та благодаттю Божою я є тим, ким є. Його благодать, що в мені, не була марною, бо я трудився більше за них усіх; втім, не я, а Божа благодать, що була зі мною.
11 Тож чи я, чи вони, але ми так проповідуємо, і так ви повірили.
12 Коли ж про Христа проповідується, що Він воскрес із мертвих, то як деякі з вас кажуть, що немає воскресіння мертвих?
13 Якщо немає воскресіння мертвих, то й Христос не воскрес.
14 А якщо Христос не воскрес, тоді марна й проповідь наша, марна й віра ваша.
15 Ми ж виявляємося неправдивими Божими свідками, бо засвідчили про Бога, що Він воскресив Христа, Якого не воскресив, якщо насправді мертві не воскресають.
16 Адже коли мертві не воскресають, то й Христос не воскрес.
17 Якщо ж Христос не воскрес, тоді віра ваша марна: ви все ще у гріхах ваших.
18 Тоді й ті, які впокоїлися в Христі, загинули!
Про воскресіння мертвих
19 Коли ми надіємося на Христа тільки в цьому житті, то ми найнещасніші з усіх людей!
20 Та тепер Христос встав з мертвих, – первісток з покійних.
21 Оскільки смерть через людину, – то через людину й воскресіння мертвих.
22 Як в Адамі всі помирають, так у Христі всі оживуть.
23 Кожний у своєму порядку: первісток Христос, потім ті, які Христові, – під час Його приходу,
24 а потім – кінець, коли Він передасть царство Богові й Отцеві, коли знищить усяку владу, всяке панування та силу.
25 Бо Йому належить царювати, доки не покладе всіх Своїх ворогів Собі під ноги.
26 Останній ворог, який буде знищений, – це смерть,
27 бо все підкорив Йому під ноги. Коли ж каже, що все вже підкорене, то ясно, що це за винятком Того, Хто підкорив Йому все.
28 Коли ж підкорить Йому все, тоді й Сам Син підкориться Тому, Хто підкорив Йому все, щоб Він був Богом усім і в усьому.
29 Бо що роблять ті, які хрестяться заради мертвих? Якщо мертві взагалі не встають, то навіщо хреститися задля мертвих?
30 Для чого ми постійно наражаємося на небезпеки?
31 Я щодня помираю; така ваша похвала, брати, яку маю в Христі Ісусі, нашому Господі.
32 Коли я боровся зі звірами в Ефесі як людина, то яка мені від того користь? Якщо мертві не встають, то «будемо їсти і пити, бо завтра помремо».
33 Не давайте себе обманути: погане товариство псує добрі звичаї.
34 Станьте насправді тверезими й не грішіть, бо деякі, кажу вам на сором, Бога не знають.
35 Але дехто скаже: Як же мертві встануть? У якому тілі прийдуть?
36 Нерозумний! Те, що ти сієш, не оживе, якщо не помре.
37 І те, що ти сієш, то не майбутнє тіло сієш, а тільки зерно, яке прийдеться, – пшениці чи чогось іншого.
38 А Бог дає йому тіло, яке забажає: кожному насінню – власне тіло.
39 Не кожне тіло є таким самим тілом; інше тіло в людей, інше – у тварин, інше – в риб, інше – у птахів.
40 Є тіла небесні й тіла земні. Але одна слава в небесних, а інша – у земних.
41 Інша слава в сонця, інша слава в місяця, інша слава в зірок, бо зірка від зірки відрізняється славою.
42 Так само й воскресіння мертвих: сіється в тлінні, встає в нетлінні;
43 сіється в неславі, встає в славі; сіється в немочі, встає в силі;
44 сіється тіло душевне, встає тіло духовне. Якщо є тіло душевне, то є й духовне.
45 Так і написано: Перша людина – Адам – став живою душею, а останній Адам – Дух, Який оживляє.
46 Але не духовний спочатку, а душевний; потім – духовний.
47 Перша людина – із землі, земна. Друга Людина, [Господь], – з неба.
48 Який земний – такі й земні, і Який небесний – такі й небесні.
49 І як ми носили образ земного, так носитимемо образ небесного.
50 Ось що кажу, брати: тіло й кров Божого Царства успадкувати не можуть, і тління нетлінного не успадковує.
51 Ось кажу вам таємницю: не всі ми впокоїмося, але всі перемінимося, –
52 раптово, миттєво, при останній сурмі; вона засурмить – і мертві воскреснуть нетлінними, а ми перемінимося.
53 Адже це тлінне має зодягнутися в нетління, і це смертне має зодягнутися в безсмертя.
54 Коли ж це тлінне зодягнеться в нетління, а смертне зодягнеться в безсмертя, тоді збудуться написані слова: Смерть поглинута перемогою!
55 Смерте, де твоя перемога? Де твоє, смерте, жало?
56 Жало смерті – це гріх, а сила гріха – Закон.
57 Та подяка Богові, що Він дає нам перемогу через Господа нашого Ісуса Христа.
58 Тому, мої любі брати, будьте стійкі, непохитні, завжди відзначайтеся в Господньому ділі, знаючи, що ваша праця в Господі не даремна.
Importanţa învierii lui Hristos
1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care, de altfel, staţi cu tărie, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar. 3 Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după cum au scris Scripturile, 4 şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după cum au scris Scripturile; 5 şi că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 6 apoi s-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit. 7 Apoi i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 8 În urma tuturor, ca unui prunc născut la timp nepotrivit, mi s-a arătat şi mie. 9 Fiindcă eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi harul Lui care este în mine nu a fost degeaba, căci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. 11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Învăţătură despre învierea morţilor
12 Dacă Hristos este vestit că a înviat din morţi, cum de spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 13 Dacă nu există înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat! 14 Dacă Hristos nu a înviat, degeaba este şi propovăduirea noastră, degeaba este şi credinţa voastră. 15 Mai mult, suntem dovediţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că L-a înviat pe Hristos, pe care Dumnezeu, dacă morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Hristos nu a înviat. 17 Iar dacă Hristos n-a înviat, deşartă este credinţa voastră şi sunteţi încă în păcatele voastre; 18 iar cei care au adormit în Hristos, au pierit. 19 Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20 Dar Hristos a înviat acum, fiind primul rod al învierii dintre cei adormiţi. 21 Şi pentru că printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. 22 Căci precum în Adam toţi mor, la fel şi în Hristos toţi vor învia, 23 însă fiecare la rândul lui: Hristos rodul cel dintâi, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. 24 Apoi va veni sfârşitul, când Domnul îi va da lui Dumnezeu Tatăl Împărăţia, când se va desfiinţa orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. 25 Fiindcă trebuie ca El să domnească până ce îi va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. 26 Şi va fi nimicit şi ultimul vrăjmaş, moartea. 27 Căci toate le-a supus sub picioarele Lui. Iar când zice că toate I-au fost supuse , este limpede că toate, afară însă de Cel care I-a supus Lui toate. 28 Iar când toate Îi vor fi supuse, atunci Fiul Însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui totul, ca Dumnezeu să fie totul în toate.
29 Deci ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicicum, atunci de ce se mai botează pentru ei? 30 Iar noi, noi de ce mai înfruntăm primejdii în fiecare clipă? 31 În fiecare zi stau în faţa morţii! Da, într-adevăr, fraţilor, jur pe cinstea pe care o primesc pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. 32 Dacă omeneşte vorbind , m-am luptat cu fiarele din Efes, ce folos aş avea dacă morţii nu ar învia?
Să mâncăm şi să bem
că mâine vom muri.
33 Nu vă amăgiţi!
Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi, fiindcă unii dintre voi nu au cunoaştere de Dumnezeu – spre ruşinea voastră o spun!
Trupul înviat
35 Dar poate cineva se întreabă: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?” 36 Om nesăbuit! Ceea ce semeni nu prinde viaţă decât dacă moare mai întâi. 37 Ceea ce semeni tu nu este trupul care va fi apoi, ci doar un grăunte, fie de grâu fie de altceva. 38 Dar Dumnezeu îi dă acelui grăunte un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe câte un trup. 39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul omului, altul al animalului, altul al păsării, altul al peştelui. 40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti, alta a celor pământeşti. 41 Una este slava soarelui, alta este slava lunii, alta a stelelor. Fiindcă fiecare stea se deosebeşte de cealaltă.
42 Tot aşa este şi învierea morţilor: se seamănă în stricăciune, dar este înviat în neputrezire. 43 Se seamănă în necinste, dar învie în slavă; se seamănă în slăbiciune, dar învie în putere; 44 se seamănă un trup firesc, dar învie un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc, 45 precum stă scris: omul cel dintâi, Adam, a fost făcut cu suflet viu ; iar Adam cel de pe urmă, cu Duh dătător de viaţă. 46 Deci nu a fost întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc. Iar cel duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. 48 Precum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.
50 Eu zic aceasta, fraţilor: trupul şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi preschimbaţi 52 deodată, cât ai clipi din ochi, la trâmbiţa de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi preschimbaţi, 53 pentru că trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Iar când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care stă scris:
Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde-ţi este, moarte, biruinţa?
Unde-ţi este, moarte, ghimpele?
56 Iar ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. 57 Să aducem mulţumire lui Dumnezeu, cel ce ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos. 58 De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră nu este degeaba în Domnul.
