Принципи духовного зростання
1 Однак, брати, я не міг говорити до вас як до духовних, але як до тілесних, як до немовлят у Христі.
2 Я годував вас молоком, а не твердою їжею, тому що ви не могли їсти , та й тепер ще не можете,
3 бо ви ще тілесні. Адже коли між вами є заздрість, суперечки [й розділення], то хіба ви не тілесні, хіба ви не поводитеся по‑людському?
4 Бо коли хтось каже: Я – Павлів, а інший: Я – Аполлосів, то чи ж ви не [тілесні] люди?
5 Хто такий Аполлос? Або хто Павло? [Вони тільки] служителі, через яких ви повірили, – кому скільки вділив Господь.
6 Я посадив, Аполлос поливав, та зростив Бог.
7 Тому ні той, хто садить, ні той, хто поливає, не є чимось, але Бог, Який вирощує!
8 Хто садить і хто поливає, є одне; кожний одержить особисту нагороду згідно зі своєю працею.
9 Бо ми є Божими співпрацівниками; ви є Божою нивою, Божою будівлею.
10 Згідно з Божою благодаттю, яка мені дана, я, немов той мудрий будівничий, поклав підвалину, а інший будує на ній . Тож нехай кожний пильнує, як будує!
11 Адже ніхто не може покласти іншої основи, крім уже покладеної, а нею є Ісус Христос.
12 Коли хто будує на [цій] основі із золота, срібла, коштовного каміння, дерева, сіна чи соломи,
13 то діло кожного виявиться; день покаже, бо виявляється вогнем; сам же вогонь і випробує діло кожного, – яким воно є.
14 Коли чиєсь діло, яке він збудував, устоїть, той одержить нагороду,
15 а чиє діло згорить, той зазнає шкоди; втім, сам він спасеться, та наче через вогонь.
Ми – Божий храм
16 Хіба не знаєте, що ви – храм Божий, і що Божий Дух живе в вас?
17 Якщо хто нищить Божий храм, того знищить Бог, адже Божий храм святий, а ним є ви.
18 Хай ніхто себе не обманює. Якщо комусь між вами здається, що він мудрий у цьому віці, нехай стане нерозумним, аби стати мудрим.
19 Адже мудрість цього світу є безумством у Бога. Як написано: Він ловить премудрих у їхніх хитрощах.
20 І знову: Господь знає думки мудрих, що вони марні.
21 Тому хай ніхто не хвалиться між людьми, бо все воно ваше:
22 чи Павло, чи Аполлос, чи Кифа, чи світ, чи життя, чи смерть, чи теперішнє, чи майбутнє – все ваше!
23 Ви ж – Христові, а Христос – Божий.
Unitatea diverselor slujiri din Biserică
1 Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare, pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3 pentru că încă sunteţi oameni trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar trupeşti şi că vă purtaţi la fel ca ceilalţi oameni? 4 Atunci când spune cineva: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni? 5 Dar ce este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6 Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7 Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească. 8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata după osteneala sa; 9 pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10 Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11 Pentru că nimeni nu mai poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos. 12 Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea cuiva rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15 iar dacă lucrarea va arde, acela va fi păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16 Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi voi sunteţi acest templu.
18 Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19 Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:
Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor;
20 şi iarăşi:
Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,
ştie că sunt deşarte.
21 Aşa încât nimeni să nu se laude cu oamenii; căci toate sunt ale voastre, 22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul sau viitorul; toate sunt ale voastre, 23 iar voi ai lui Hristos şi Hristos al lui Dumnezeu.
