Права апостола
1 Хіба я не вільний? Хіба я не апостол? Хіба я не бачив нашого Господа Ісуса Христа? Хіба ви не є моїм ділом у Господі?
2 Коли я не апостол для інших, то для вас я апостол, бо ви є печаттю мого апостольства в Господі.
3 Ось моя відповідь тим, які судять мене!
4 Чи ми не маємо права їсти та пити?
5 Чи ми не маємо права водити з собою сестру‑жінку, як і інші апостоли, як брати Господні, як Кифа ?
6 Хіба я особисто і Варнава не маємо права не працювати?
7 Хто з воїнів служить за свої кошти? Хто садить виноград і не їсть його плоду? Або хто пасе отару і не споживає молока з отари?
8 Чи я лише по‑людському це кажу? Хіба й Закон не говорить про це?
9 Адже в Законі Мойсея написано: Не зав’язуй рота волові, який молотить! Хіба Бог турбується про волів?
10 Чи Він це говорить зокрема для нас? Так, це написано для нас, бо хто оре, повинен орати з надією, і хто молотить, повинен молотити з надією, що отримає те, на що сподівається.
11 Якщо ми вам посіяли духовне, то чи велика то справа, коли ми пожнемо ваше тілесне?
12 Якщо інші на вас мають право, то хіба ми – не більшою мірою? Але ми не скористалися цим правом, а все терпимо, щоб у чомусь не перешкодити Євангелії Христа.
13 Хіба ви не знаєте, що ті, які працюють у святому, харчуються зі святилища? А ті, які служать при жертовнику, отримують частку з жертовника?
14 Так само й Господь наказав тим, які проповідують Євангелію, жити з Євангелії.
15 Але я зовсім не скористався цим. І написав я про це не для того, щоб так було для мене, бо краще мені померти, ніж щоби хто знівечив мою похвалу!
Служити для інших
16 Адже якщо я звіщаю Євангелію, то немає чим мені хвалитися, – це мій обов’язок. І горе мені, коли я не звіщатиму Євангелії.
17 Якщо я це здійснюю добровільно, то маю нагороду; якщо не добровільно, то виконую доручену мені службу.
18 Яка ж моя нагорода? А та, що проповідуючи Євангелію, я безкорисливо викладатиму Радісну Вістку, щоб не користуватися своїм правом, яке маю з Євангелії.
19 Будучи вільним від усіх, я себе підкорив усім, щоби багатьох придбати.
20 Для юдеїв я був юдеєм, аби придбати юдеїв. Для тих, які під Законом, я був як той, хто під Законом, щоби придбати тих, котрі під Законом, хоч насправді під Законом я не був.
21 Для тих, які без Закону, я жив як той, хто без Закону, хоч не був без Божого Закону, а перебував у Законі Христа, щоби придбати тих, котрі без Закону.
22 Став я для немічних, як той немічний, щоб немічних здобути. Для всіх я став усім, щоб в усякому разі деяких спасти.
23 Усе це я роблю задля Радісної Звістки, щоб стати її співучасником.
Стриманість заради перемоги
24 Хіба не знаєте, що ті, які біжать на змаганнях, вони всі біжать, але нагороду одержує один? Тож біжіть, щоб і ви її здобули!
25 Кожний, хто змагається, стримується від усього. Вони, – щоб одержати тлінний вінець, ми, – щоб нетлінний.
26 Тому я не біжу в непевності та веду кулачний бій не так, аби тільки бити повітря.
27 Але я виснажливо вправляюся і приборкую своє тіло, щоби, проповідуючи іншим, самому не виявитися недостойним.
Exemplul slujirii lui Pavel
1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, vouă cu siguranţă vă sunt; pentru că voi sunteţi pecetea slujirii mele de apostol în Domnul.
3 Aceasta este apărarea mea împotriva celor ce mă judecă: 4 Nu avem oare libertatea să mâncăm şi să bem? 5 Nu avem oare libertatea de a lua împreună cu noi o femeie dintre creştine, aşa cum au şi ceilalţi apostoli, fraţii Domnului sau Chefa? 6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem libertatea să nu lucrăm? 7 Cine slujeşte vreodată în oaste pe banii lui? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din roadele ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? 8 Şi oare eu spun acestea numai după judecata omenească? Nu spune şi Legea acelaşi lucru? 9 Căci în Legea lui Moise stă scris: Să nu legi gura boului care treieră ! Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? 10 Sau, de fapt, este vorba despre noi? Cu siguranţă că pentru noi s-a scris aceasta. Pentru că cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine seceră trebuie să treiere cu nădejdea că va avea şi el parte de cele nădăjduite. 11 Dacă noi am semănat cele duhovniceşti, e mare lucru dacă vom secera din bunurile voastre pământeşti? 12 Dacă alţii au parte de această libertate oare nu cu atât mai mult avem şi noi?
Dar nu ne-am folosit de această libertate, ci răbdăm orice, ca să nu ridicăm nici o piedică în calea evangheliei lui Hristos. 13 Nu ştiţi că cei ce săvârşesc slujbele sfinte mănâncă din lucrurile aduse la Templu? Sau că cei ce slujesc la altar au parte din lucrurile aduse la altar? 14 Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce vestesc evanghelia: să trăiască din roadele evangheliei. 15 Dar eu nu m-am folosit deloc de toate acestea. Şi nu v-am scris acestea ca să faceţi la fel şi cu mine; fiindcă eu aleg mai degrabă să mor, decât să-mi răpească cineva acest motiv de laudă. 16 Căci dacă vestesc evanghelia nu am de ce să mă laud, fiindcă e datoria mea să o vestesc; şi vai mie dacă nu o voi vesti! 17 Dacă o vestesc de bună voie, am o răsplată; iar dacă o fac fără să vreau, este totuşi o slujire care mi-a fost încredinţată. 18 Deci care este plata mea? Aceea că eu vestesc evanghelia şi o pun înaintea oamenilor fără să primesc ceva de la ei şi fără să mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.
19 Căci, deşi sunt liber faţă de toate, am slujit ca un rob tuturor, ca să-i câştig pe cât mai mulţi. 20 Şi m-am făcut iudeu cu iudeii, ca să îi câştig pe iudei; cu cei de sub Lege ca unul ce este sub Lege, deşi eu însumi nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei de sub Lege; 21 Pentru cei din afara Legii am fost ca unul din afara Legii, deşi nu sunt în afara Legii lui Dumnezeu, ci în legea lui Hristos, ca să îi câştig pe cei din afara Legii. 22 Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. 23 Şi toate le fac pentru evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în arenă, aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Astfel, dar, să alergaţi şi voi, ca să-l luaţi! 25 Toţi cei ce se luptă se abţin de la toate lucrurile, şi ei fac aceasta ca să câştige o cunună care piere, noi însă să alergăm pentru cununa care nu piere! 26 Eu aşa alerg, acum, nu la întâmplare; aşa mă şi lupt, nu lovind în gol. 27 Dimpotrivă, îmi trudesc trupul şi mi-l supun, ca nu cumva, după ce am vestit aceste lucruri celorlalţi, eu însumi să ajung nevrednic de ele.
