Нас чекає нерукотворний дім на небесах
1 Адже ми знаємо, що коли наш земний дім тіла буде зруйнований, то маємо будівлю від Бога: дім нерукотворний, вічний, на небесах.
2 Тому ми й зітхаємо, прагнучи зодягнутися в нашу небесну будівлю,
3 щоб, хоч і [одягнені], ми не виявилися нагими.
4 Бо ми, які перебуваємо в наметі, зітхаємо під тягарем, оскільки хочемо не роздягтися, а зодягнутися, щоб смертне було поглинуте життям.
5 Той, Хто створив нас для цього, це – Бог, Який дав нам завдаток Духа.
6 Отже, завжди маючи відвагу, знаємо, що коли живемо в тілі, перебуваємо далеко від Господа,
7 адже ми живемо вірою, а не тим, що бачимо.
8 Відвагу ж маємо та уподобання для того, щоб краще покинути тіло та перебувати з Господом.
9 Тому ми і стараємося, – чи перебуваючи в тілі , чи покидаючи його , – бути любими Йому.
10 Адже всі ми маємо з’явитися перед судовим престолом Христа, щоб кожний одержав згідно з тим, що в тілі робив: добро чи зло.
Служіння примирення
11 Отже, знаючи Господній страх, ми переконуємо людей; перед Богом же ми відкриті; маю надію, що й перед вашим сумлінням ми відкриті.
12 Не доручаємо себе вам знову, але даємо вам нагоду похвалитися нами, щоб ви мали відповідь для тих, які хваляться обличчям, а не серцем.
13 Коли ми виходимо із себе, – то для Бога; коли ж помірковані, – то для вас.
14 Адже любов Христа охоплює нас, коли ми думаємо так: [якщо] один помер за всіх, то й усі померли.
15 А Він помер за всіх, щоб ті, які живуть, більше не жили для самих себе, але для Того, Хто за них помер і воскрес.
16 Тому ми відтепер нікого не знаємо за тілом. Хоч ми знали Христа за тілом, але тепер більше не знаємо.
17 Отже, хто в Христі, той нове творіння; давнє минуло, – ось постало [все] нове!
18 Все – від Бога, Який примирив нас із Собою через Христа і дав нам служіння примирення.
19 Адже Бог у Христі примирив світ із Собою, не зараховуючи їм їхні переступи, і доручив нам слово примирення.
20 Отже, ми – посли від імені Христа, і тому наче Сам Бог просить через нас. Від Імені Христа благаємо: примиріться з Богом!
21 Того, Хто не знав гріха, Він зробив за нас гріхом, щоб ми в Ньому стали Божою праведністю.
1 Căci ştim că, deşi cortul nostru va fi distrus, adică această casă pământească, avem o locuinţă de la Dumnezeu în ceruri, o casă veşnică şi nefăcută de mână omenească. 2 De aceea suspinăm în coliba aceasta, dorind cu ardoare să ne înveşmântăm cu locuinţa noastră din cer, 3 desigur, dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, nu goi. 4 Căci, fiind în acest cort, suspinăm împovăraţi: fiindcă nu vrem să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. 5 Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 De aceea avem întotdeauna încredere şi ştim că, dacă locuim în trup, suntem departe de casă, de Domnul, 7 fiindcă umblăm prin credinţă, nu prin ceea ce se vede. 8 Avem încredere şi mai degrabă am vrea să plecăm din trup şi să locuim la Domnul. 9 De aceea ne străduim să-I fim plăcuţi Lui, fie că rămânem în trup, fie că îl părăsim. 10 Căci toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare să fie răsplătit potrivit cu ceea ce a făcut pe când era în trup, fie bine, fie rău.
Taina împăcării cu Dumnezeu
11 Cunoscând, aşadar, teama de Domnul, îi convingem pe oameni; Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin şi sper că şi voi ne cunoaşteţi pe deplin în cugetul vostru. 12 Nu ne recomandăm iar în faţa voastră, ci vă dăm prilejul să vă mândriţi cu noi, ca să aveţi răspuns în faţa celor ce se laudă cu ce se vede, nu cu inima. 13 Dacă ne-am purtat nebuneşte, am făcut-o pentru Dumnezeu, iar dacă ne purtăm cu înţelepciune, o facem pentru voi. 14 Căci iubirea lui Hristos ne obligă, deoarece socotim că unul singur a murit pentru toţi şi deci toţi au murit. 15 Şi a murit pentru toţi, ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a înviat pentru ei.
16 Aşadar, de acum înainte noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul oamenilor. Dacă L-am cunoscut pe Hristos în felul oamenilor, acum nu-L mai cunoaştem astfel. 17 Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă: lucrurile vechi au trecut şi iată s-au înnoit. 18 Şi toate sunt de la Dumnezeu, cel care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat misiunea împăcării. 19 Aşadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neţinând seama de greşelile oamenilor şi încredinţându-ne cuvântul împăcării. 20 Noi suntem deci solii lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe Cel care nu a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim, în El, dreptatea lui Dumnezeu.
