Собор в Єрусалимі
1 Та деякі, прийшовши з Юдеї, навчали братів: Якщо ви не будете обрізані за звичаєм Мойсея, не зможете спастися!
2 Коли ж виникло протистояння і чималі диспути Павла та Варнави з ними, то постановили, аби Павло й Варнава та деякі інші з них пішли до апостолів і старших у Єрусалим із цим питанням.
3 Тож вони, послані Церквою, проходили Фінікію і Самарію, розповідали про навернення язичників і приносили велику радість усім братам.
4 Прийшовши в Єрусалим, були прийняті Церквою, апостолами і старшими. Вони розповіли, що Бог зробив через них.
5 Та піднялися деякі з партії фарисеїв , які повірили, і говорили, що їм треба обрізатись і наказати, аби вони зберігали закон Мойсея.
6 Тож зібралися апостоли та старші, щоб розглянути цю справу.
7 Після тривалого обговорення Петро, вставши, сказав їм: Мужі‑брати, ви знаєте, що з перших днів Бог зробив серед нас вибір, щоб моїми устами язичники почули слово Євангелії і повірили.
8 І Серцезнавець Бог засвідчив їм, давши [їм], як і нам, Святого Духа;
9 жодної різниці не зробив між нами й ними, вірою очистивши їхні серця.
10 То чому ж тепер випробовуєте Бога, намагаючись накласти учням на шию ярмо, якого не змогли понести ні наші батьки, ні ми?
11 Але віримо, що ми, як і вони, спасемося благодаттю Господа Ісуса.
12 Замовкли всі люди й слухали Варнаву та Павла, які розповідали, скільки через них зробив Бог ознак і чудес між язичниками.
13 Коли вони закінчили, Яків у відповідь сказав: Мужі‑брати, послухайте мене.
14 Симон розповів, як від самого початку навідався Бог, щоб вибрати з язичників народ для Свого Імені.
15 І з цим узгоджуються слова пророків, як написано:
16 Після цього повернуся і відбудую зруйнований намет Давида, і руїну його відбудую, і підніму його,
17 щоб решта людей і всі язичники, над якими закликається Моє Ім’я, шукали Господа, – говорить Господь, Який чинить це [все];
18 відомі від віку [Богові всі Його діла]!
19 Тому я вважаю, що не треба завдавати турбот тим язичникам, які навертаються до Бога,
20 але застерегти їх, щоби стримувалися від ідольських жертв, розпусти, задушеного і крові.
21 Адже Мойсей з давніх поколінь має своїх проповідників у містах, і вони читають його книги в синагогах щосуботи.
Постанова апостолів і пресвітерів
22 Тоді апостоли, старші й вся Церква вважали за потрібне послати в Антіохію з Павлом і Варнавою обраних з‑поміж себе мужів: Юду, якого називали Варсавою, і Силу, – провідних мужів між братами.
23 І написали [таке] своєю рукою: Апостоли і старші, [і] брати, – вітання тим, хто в Антіохії, Сирії і Килікії, братам, які з язичників!
24 Ми почули, що деякі, кого ми не посилали, пішовши від нас, викликали у вас замішання вченням, яке схвилювало ваші душі, [навчаючи, що треба обрізатися і зберігати Закон];
25 ми, однодушно вибравши мужів, вважали за потрібне послати їх до вас із нашими улюбленими Варнавою і Павлом –
26 людьми, які посвятили свої душі Імені нашого Господа Ісуса Христа.
27 Отже, послали ми Юду й Силу, і вони словами перекажуть те саме.
28 Сподобалося Духові Святому і нам не накладати на вас жодного більшого тягаря, за винятком цього необхідного:
29 стримуватися від жертв ідолам, крові, задушеного і розпусти. Добре зробите, як цього будете уникати. Бувайте здорові!
30 Посланці прийшли до Антіохії і, зібравши людей, передали послання.
31 Прочитавши, ті зраділи від цієї потіхи.
32 Юда і Сила, будучи самі пророками, багатьма словами втішали і зміцнювали братів.
33 А коли вони перебули деякий час, брати їх відпустили з миром до тих, хто їх послав.
34 [Але Сила захотів залишитися там, а Юда сам повернувся в Єрусалим].
35 Павло ж і Варнава жили в Антіохії, навчаючи та разом з багатьма іншими благовістячи Господнє Слово.
Друга подорож Павла. Павло залишає Варнаву
36 А через декілька днів Павло сказав Варнаві: Ходімо знову, відвідаймо братів у всіх містах, де ми проповідували Господнє Слово, щоби побачити , як поживають.
37 Варнава забажав узяти з собою і Івана, прозваного Марком,
38 а Павло вважав за краще не брати того, хто покинув їх у Памфилії і не пішов разом з ними на працю.
39 І постала незгода, так що розійшлися вони один з одним. Варнава, взявши Марка, відплив до Кіпру,
40 а Павло, переданий братами благодаті Божій, вибравши Силу, пішов.
41 І проходив він Сирією та Килікією, зміцнюючи Церкви.
Hotărârile adunării de la Ierusalim
1 Unii, veniţi din Iudeea, începuseră să-i înveţe pe fraţi că: „dacă nu vă circumcideţi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. 2 A apărut, astfel, o împotrivire puternică, o dispută foarte aprinsă între ei şi Pavel şi Barnaba, şi s-a hotărât ca aceştia din urmă şi alţi câţiva împreună cu ei să meargă la apostolii şi la prezbiterii din Ierusalim în legătură cu neînţelegerea de mai sus. 3 Au trecut prin Fenicia şi Samaria, trimişi fiind de Biserică, şi au povestit în amănunt întoarcerea neamurilor, făcând o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au vestit cele făcute de Dumnezeu cu ei. 5 S-au ridicat însă unii din partida fariseilor, care deveniseră credincioşi, şi au zis că toţi trebuie să fie circumcişi, primind poruncă să ţină Legea lui Moise.
6 S-au adunat atunci apostolii şi prezbiterii ca să vadă ce este cu învăţătura aceasta. 7 După ce au discutat îndelung, s-a ridicat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că de la început Dumnezeu a ales ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă; 8 şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dăruindu-le Duhul Sfânt, cum ni l-a dăruit şi nouă. 9 N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, ci le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum, dar, pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe umerii ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Căci credem că ne mântuim prin harul Domnului Iisus, ca şi ei.”
12 Toată mulţimea a tăcut atunci şi au început să-i asculte pe Barnaba şi Pavel care le istoriseau semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 După ce au încheiat, Iacov a răspuns şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a istorisit cum Dumnezeu a căutat mai întâi să-şi ia un popor pentru Numele Său, dintre neamuri. 15 Şi cu acest lucru se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum stă scris:
16 După acestea, mă voi întoarce
şi voi ridica din nou cortul căzut al lui David,
ruinele lui le voi rezidi
şi îl voi îndrepta iarăşi
17 ca să-l caute pe Domnul şi restul oamenilor
şi toate popoarele peste care s-a chemat Numele Meu,
zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri
18 din veşnicie.
19 De aceea, socotesc că nu trebuie să mai adăugăm greutăţi peste cei care se întorc la Dumnezeu dintre neamuri, 20 ci să le scriem doar să se ferească de pângărirea cu idoli, de desfrânare, de animalele sugrumate şi de sânge. 21 Căci Moise îşi are, din vechime, în toate cetăţile, vestitorii lui, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sâmbătă.”
22 Atunci apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată Biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi Barnaba, anume pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila, doi bărbaţi de vază între fraţi. 23 Prin ei au scris astfel: „Apostolii şi prezbiterii, fraţii voştri, către fraţii care sunt dintre neamuri, în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, pace! 24 Auzind că unii dintre noi, fără porunca noastră, au venit şi v-au tulburat cu învăţături, necăjindu-vă sufletele, 25 am hotărât, toţi într-un gând, să alegem şi să trimitem la voi doi bărbaţi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oameni care şi-au riscat vieţile pentru Numele Domnului Iisus Hristos. 27 Astfel, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila care vă vor vesti şi ei, prin viu grai, aceste lucruri. 28 I s-a părut drept Duhului Sfânt şi, la fel, şi nouă, să nu vi se mai pună nici o greutate afară de ce este neapărat necesar: 29 feriţi-vă de jertfele aduse idolilor, de sânge şi de animale sugrumate, şi de desfrânare; dacă vă veţi păzi de toate acestea, bine veţi face! Fiţi sănătoşi!”
30 Cei doi trimişi au mers la Antiohia şi adunând mulţimea, le-au înmânat epistola. 31 Când au citit-o, toţi s-au bucurat de această încurajare. 32 Iuda şi Sila, fiind ei înşişi profeţi, i-au îndemnat pe fraţi prin multe sfaturi şi i-au întărit. 33 După ce au stat acolo un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi înapoi la apostoli. 35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia învăţând şi vestind împreună cu mulţi alţii cuvântul Domnului.
Pavel şi Barnaba fac echipe diferite
36 După câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate în care am vestit cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt.” 37 Barnaba dorea să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu. 38 Pavel a insistat să nu-l mai ia împreună cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare. 39 S-a iscat, astfel, între ei o mare neînţelegere, încât până la urmă s-au despărţit unul de celălalt: Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-au îmbarcat spre Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat încredinţat în harul Domnului de către fraţi, 41 străbătând Siria şi Cilicia şi încurajând Bisericile.
