Свобода в Христі
1 Потім, по чотирнадцяти роках, я знову прибув з Варнавою в Єрусалим, взявши із собою Тита.
2 Пішов, як мені було об’явлено, і там виклав їм Євангелію, яку проповідую язичникам, а видатним – окремо, чи часом не даремно я працюю або працював.
3 Але навіть Тит, який був зі мною, будучи греком, не був примушений обрізатися.
4 А щодо фальшивих братів, які приєдналися, щоби підглянути за нашою свободою, яку маємо в Ісусі Христі, аби нас поневолити,
5 то ми їм ні на мить не піддалися, щоб істина Євангелії збереглася у вас.
6 Стосовно тих, які вважають себе кимось, – для мене немає жодної різниці, якими вони були колись, – то Бог не дивиться на обличчя людини. Адже ті, хто вважає себе кимось, мені нічого не додали.
7 Навпаки, побачивши, що мені довірено Євангелію між язичниками, як і Петрові між обрізаними, –
8 адже Той, Хто допоміг Петрові бути апостолом між обрізаними, допоміг і мені між язичниками, –
9 та визнавши дану мені благодать, Яків, Кифа та Іван, котрі вважаються стовпами, подали мені й Варнаві, як співучасникам, руки, щоб ми йшли до язичників, а вони – до обрізаних,
10 аби тільки ми пам’ятали про вбогих, що, власне, я і намагався робити.
Петро та Павло в Антіохії
11 Коли ж Кифа прийшов до Антіохії, я особисто виступив проти нього, бо він заслуговував на докір.
12 Ще до того, як деякі прийшли від Якова, він їв разом з язичниками. А коли ті надійшли, він став сторонитися і відмежовуватися, боячись обрізаних.
13 Лицемірили з ним й інші юдеї, так що й Варнава приєднався до їхнього лицемірства.
14 Але коли я побачив, що вони не послідовні щодо істини Євангелії, то я прилюдно сказав Кифі: Якщо ти, юдей, живеш як язичник, а не як юдей, то чому змушуєш язичників жити по‑юдейському?
15 Ми від природи юдеї, а не грішники з язичників.
Ніхто не виправдається ділами Закону
16 Знаючи, що людина не може оправдатися ділами Закону, але тільки вірою в Ісуса Христа, ми повірили в Ісуса Христа, щоб оправдатися вірою в Христа, а не ділами Закону. Бо жодна людина не буде оправдана ділами Закону.
17 Якщо, шукаючи оправдання в Христі, ми й самі виявилися грішниками, то невже Христос є служителем гріха? Зовсім ні!
18 Бо коли я знову відбудовую те, що зруйнував, то роблю себе порушником.
19 Адже через Закон я помер для Закону, щоби жити для Бога. Я розп’ятий разом з Христом.
20 І живу вже не я, а Христос живе в мені. А що тепер живу в тілі, то живу вірою в Божого Сина, Який полюбив мене й віддав Себе за мене.
21 Я не відкидаю Божої благодаті. Бо якщо праведність через Закон, то даремно помер Христос.
Pavel şi ceilalţi apostoli
1 Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit. 2 M-am dus acolo însă datorită unei revelaţii şi le-am prezentat doar celor mai de seamă evanghelia pe care o predic eu neamurilor, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Şi nici măcar Tit, care era împreună cu mine şi care era grec, nu a fost obligat să fie circumcis, 4 aşa cum cereau fraţii prefăcuţi, care se strecuraseră printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Iisus Hristos, ca să ne înrobească. 5 Nu ne-am supus lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul evangheliei să rămână cu voi întotdeauna.
6 Iar cei socotiţi mai de seamă – orice ar fi fost ei cândva, nu mă interesează, căci Dumnezeu nu este părtinitor – cei mai de seamă deci, nu au mai adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, după ce au văzut că mie mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i-a fost încredinţată pentru cei circumcişi, 8 – fiindcă Acela care a lucrat prin Petru în misiunea pentru cei circumcişi a lucrat şi prin mine pentru neamuri – 9 şi după ce au cunoscut harul care îmi fusese dat, Iacov, Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpii Bisericii, au dat mâna cu mine şi cu Barnaba în semn de sprijin , ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi, 10 numai să ne aducem aminte de cei săraci. Şi aşa m-am şi străduit să fac.
Pavel şi Petru
11 Dar când a venit Chefa în Antiohia, l-am înfruntat pe faţă, pentru că merita să fie mustrat; 12 fiindcă înainte de a veni unii de la Iacov, Petru obişnuia să stea la masă cu cei dintre neamuri; însă când au venit aceia, el se ferea şi stătea deoparte, temându-se de cei circumcişi. 13 Iar ceilalţi iudei au devenit şi ei ipocriţi, astfel încât până şi Barnaba a fost atras în prefăcătoria lor. 14 Când am văzut că ei nu se poartă drept şi conform adevărului evangheliei, i-am spus lui Chefa de faţă cu toţi: „Dacă tu, iudeu fiind, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, atunci de ce obligi neamurile să trăiască asemenea iudeilor?”
Mântuirea prin credinţa în Hristos
15 Noi suntem iudei din naştere şi nu păcătoşi dintre neamuri. 16 Ştiind însă că nici un om nu ajunge drept prin faptele Legii, ci prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru a fi făcuţi drepţi prin credinţa în Hristos şi nu prin faptele Legii, pentru că prin faptele Legii nimeni nu va fi făcut drept. 17 Dar dacă noi, căutând să ajungem drepţi în Hristos, am fost găsiţi noi înşine păcătoşi, înseamnă oare că Hristos este slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Pentru că dacă zidesc din nou ceea ce am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19 Pentru că eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc cu Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos; 20 şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Iar ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel care m-a iubit şi s-a dat pe Sine pentru mine. 21 Eu nu nesocotesc harul lui Dumnezeu: dacă dreptatea ar veni prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.
