Ісус вчить Своїх учнів молитися
1 І сталося, що Ісус молився в одному місці, а коли закінчив, то один з Його учнів сказав Йому: Господи, навчи нас молитися, як і Іван навчив своїх учнів.
2 Він же промовив до них: Коли молитеся, то кажіть: Отче [наш, Який на небесах], нехай святиться Ім’я Твоє; нехай прийде Царство Твоє; [нехай буде воля Твоя – як на небі, так і на землі].
3 Хліб наш насущний дай нам кожного дня,
4 і прости нам гріхи наші, як і ми самі прощаємо кожному боржникові нашому, і не введи нас у спокусу, [але визволи нас від лукавого].
Просіть – і дасться вам
5 І сказав їм: Хто з вас, маючи друга, піде до нього опівночі та скаже йому: Друже, позич мені три хліби,
6 бо приятель мій прийшов до мене з дороги, і не маю що йому дати!
7 А той зсередини у відповідь каже: Не турбуй мене! Вже двері замкнені й діти мої зі мною на ліжку; не можу встати й дати тобі!
8 Кажу вам, якщо він не встане і не дасть йому заради дружби, то через його настирливість встане і дасть йому, скільки той потребує.
9 І кажу вам: просіть – і дасться вам; шукайте – і знайдете; стукайте – і відчинять вам.
10 Бо кожний, хто просить, – одержує; і хто шукає, – знаходить, а тому, хто стукає, – відчиняють.
11 Коли в когось з вас, батьків, попросить син [хліба, то невже подасте йому камінь? Або] риби, – чи замість риби подасте йому змію?
12 Або коли попросить яйце, чи подасте йому скорпіона?
13 Отже, якщо ви, будучи злими, вмієте добрі дари давати вашим дітям, то наскільки більше Небесний Отець дасть Святого Духа тим, які в Нього просять?
Суперечка про владу Ісуса
14 Якось Він виганяв біса, який був німий. Сталося так, коли біс вийшов, німий заговорив, – а люди дивувалися.
15 Деякі ж з них сказали: Вельзевулом , князем бісівським, Він бісів виганяє!
16 А інші, випробовуючи, вимагали від Нього ознаки з неба.
17 Знаючи їхні думки, Він сказав їм: Кожне царство, яке саме в собі розділилося, запустіє; і дім, який розділився сам у собі, впаде.
18 Коли ж сатана сам у собі розділився, то як встоїть його царство? Ви ж кажете, нібито Я Вельзевулом виганяю бісів.
19 Коли Я Вельзевулом виганяю бісів, то ким сини ваші виганяють? Тому вони будуть вам суддями.
20 Коли ж Я перстом Божим виганяю бісів, то Боже Царство вже прийшло до вас.
21 Коли сильний, озброївшись, стереже свій двір, – його майно в безпеці.
22 Коли ж хто дужчий від нього нападе й переможе його, то забере всю його зброю, на яку покладався, і розділить свою здобич.
23 Хто не зі Мною, той проти Мене; і хто не збирає зі Мною, той розкидає.
Про повернення нечистого духа
24 Коли нечистий дух виходить з людини, то блукає безводними місцями, шукаючи спокою, і не знаходить. Тоді каже: Повернуся до свого дому, звідки я вийшов!
25 І, прибувши, знаходить його заметеним і прибраним.
26 Тоді йде, бере сім інших духів, лукавіших за себе, і, ввійшовши, живуть там. І стає останнє тій людині гіршим від попереднього.
У чому полягає блаженство
27 Сталося, коли говорив Він це, якась жінка з натовпу, підвищивши голос, сказала Йому: Блаженна утроба, яка носила Тебе, і груди, які Ти ссав!
28 А Він відказав: Дійсно блаженні ті, які слухають Боже слово і бережуть його !
Лукавий рід шукає ознаки
29 А коли збиралися люди, почав говорити: Цей рід – лукавий: він ознаки шукає, та ознаки не буде дано йому, – хіба що ознака [пророка] Йони.
30 Бо як Йона став ознакою для ніневійців, таким буде й Син Людський для цього роду.
31 Цариця Півдня підніметься на суд з мужами цього роду і засудить їх, бо вона прийшла з кінця світу, щоби послухати мудрість Соломона. А ось тут – більше від Соломона.
32 Мужі ніневійські встануть на суд із цим родом і засудять його, бо вони покаялися після проповіді Йони, а ось тут – більше від Йони.
Око – світильник тіла
33 Запаливши світильник, ніхто не ставить його ні у сховок, ні під посудину, але на свічник, щоб ті, які входять, бачили світло.
34 Світильником тіла є твоє око. Якщо твоє око буде чисте, то й усе твоє тіло буде світле; коли ж воно буде лукаве, то й твоє тіло буде темне.
35 Отже, пильнуй, щоби світло, яке в тобі, не було темрявою.
36 Бо коли все твоє тіло у світлі, й воно не має жодної темної частини, то і все буде світле, наче світильник осяяв тебе промінням!
Лицемірство книжників і фарисеїв
37 Коли Він говорив, один фарисей запросив Його до себе на гостину. Він прийшов і сів до столу.
38 Фарисей, побачивши, що перед обідом Він не зробив обмивань, здивувався.
39 А Господь промовив до нього: Тепер ви, фарисеї, чистите ззовні чаші та миски, а ваше нутро повне здирства й лукавства.
40 Нерозумні, чи не Той, Хто створив зовнішнє, створив і внутрішнє?
41 Тож те, що всередині, дайте як милостиню, і все для вас буде чисте.
42 Горе вам, фарисеям, бо ви даєте десятину з м’яти й рути та всякого зілля, але обминаєте суд і Божу любов; і це належить робити, і того не залишати!
43 Горе вам, фарисеям, бо ви любите перші місця в синагогах і вітання на майданах.
44 Горе вам, [книжники й фарисеї – лицеміри], бо ви, наче невидимі гроби: люди по них ходять і не знають того !
Ісус докоряє законникам
45 У відповідь один із законників каже Йому: Учителю, кажучи так, Ти ображаєш і нас.
46 А Він сказав: Горе й вам, законникам, бо ви накладаєте на людей тягарі, які важко носити, а самі й одним пальцем своїм не доторкуєтеся до тягарів.
47 Горе вам, бо будуєте пам’ятники пророкам, яких батьки ваші повбивали.
48 Отже, свідчите і схвалюєте вчинки своїх батьків, бо ті вбивали їх, а ви будуєте [їм надгробки].
49 Через те й Божа мудрість сказала: Пошлю до них пророків та апостолів, і з них декого вб’ють і будуть переслідувати,
50 щоб від цього роду домагатися крові всіх пророків, що пролита від створення світу;
51 від крові Авеля до крові Захарії, який загинув між жертовником і храмом; так, кажу вам, вимагатимуть звіт за це в цього роду!
52 Горе вам, законникам, бо ви взяли ключ пізнання, та самі не ввійшли, і тим, які входять, перешкодили!
53 А коли Він виходив звідти, книжники і фарисеї почали сильно нападати й дуже випитувати Його,
54 сподіваючись впіймати Його на слові, [щоб Його звинуватити].
Despre rugăciune
1 Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii Săi I-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.” 2 El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi:
Tată, sfinţească-se Numele Tău,
să vină Împărăţia Ta,
3 pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi
4 şi ne iartă nouă greşelile noastre,
fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator
şi nu ne duce pe noi în ispită.”
5 Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau. 7 Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau. 8 Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie. 9 Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 10 Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide. 11 Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe? 12 Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion? 13 Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer Îl va da pe Duhul Sfânt celor care Îl cer.”
Iisus şi Beelzebul
14 Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.” 16 Alţii, ispitindu-L, cereau de la El un semn din cer. 17 Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade. 18 Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni. 19 Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
24 Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit. 25 Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”
27 Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime I-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânul la care ai supt.” 28 Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”
Semnul lui Iona
29 Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Aceşti oameni sunt un soi rău. Ei cer un semn, dar nu li se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona. 30 Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului un semn pentru aceşti oameni. 31 Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva mai mare decât Solomon este aici. 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestor oameni şi îi vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici.
Lumina trupului
33 Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34 Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat. 35 Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric. 36 Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”
Denunţarea fariseilor şi cărturarilor
37 Pe când vorbea, un fariseu L-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă. 38 Văzându-L, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce. 39 Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate. 40 Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru? 41 Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate. 42 Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte. 43 Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe! 44 Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.”
45 Unul dintre învăţătorii Legii I-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.” 46 Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi. 47 Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis. 48 Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte. 49 Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei, 50 pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut. 52 Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.” 53 După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-L stârnească să vorbească despre multe, 54 întinzându-I curse ca să-L prindă cu vreunul dintre cuvintele Sale.
