Притча про нечесного управителя
1 Говорив же Він і до учнів: Був один багатий чоловік, котрий мав управителя, якого звинуватили, нібито він розтрачує його майно.
2 Покликавши його, сказав йому: Що це я чую про тебе? Дай звіт за своє управління, бо більше не зможеш керувати!
3 Став міркувати собі управитель: Що маю робити, – мій пан позбавляє мене управління? Копати не маю сили, жебракувати соромлюся.
4 Знаю, що зроблю: коли буду усунений від управління, то хай приймуть мене до своїх домів!
5 І, покликавши кожного з боржників свого пана, запитав першого: Скільки винен ти моєму панові?
6 Той відповів: Сто мірок олії. І сказав він йому: Візьми свою розписку, швидко сідай і напиши: п’ятдесят!
7 Потім запитав другого: А ти скільки винен? Той відказав: Сто мірок пшениці. Каже йому: Візьми свою розписку й напиши: вісімдесят.
8 І похвалив пан нечесного управителя, бо той мудро вчинив. Адже сини цього світу мудріші від синів світла у своєму роді.
9 І Я вам кажу: Набувайте собі друзів з мамони неправди, щоб коли вона зникне, прийняли вас до вічних осель.
10 Вірний у найменшому – і у великому вірний; несправедливий у найменшому – і у великому несправедливий.
11 Тож коли в неправедному багатстві ви не були вірні, то хто вам довірить справжнє?
12 І коли в чужому ви не були вірні, то хто вам дасть ваше?
Неможливо служити Богові й мамоні
13 Жодний раб не може двом панам служити: або одного буде ненавидіти, а другого любитиме; або одного буде триматися, а другим нехтуватиме. Не можете служити Богові й мамоні!
Ісус викриває грошолюбство фарисеїв
14 Чули все це фарисеї, які були грошолюбами, і насміхалися з Нього.
15 А Він сказав їм: Ви вдаєте із себе праведних перед людьми; Бог же знає ваші серця, бо те, що серед людей високе, – огидне перед Богом.
16 Закон і пророки були до Івана. Відтоді благовіститься Боже Царство, і кожний його здобуває силою.
17 Швидше небо й земля проминуть, ніж пропаде хоч одна риска із Закону.
Роз’яснення про розлучення
18 Кожний, хто залишає свою дружину й бере іншу, чинить перелюб; і хто одружується на розлученій з чоловіком, – також чинить перелюб.
Притча про багатого й Лазаря
19 Один чоловік був багатий, одягався в багряницю та вісон і розкішно бенкетував щодня.
20 А другий – бідний, на ім’я Лазар, лежав перед його ворітьми у струпах
21 і бажав насититися тим, що падало зі столу багатого; приходили пси й лизали його рани.
22 Сталося, що бідний помер, і віднесли його ангели на лоно Авраама; помер же й багатий, і його поховали.
23 І, терплячи муки аду, він звів свої очі й побачив здалека Авраама та Лазаря на його лоні,
24 й закричав, гукаючи: Батьку Аврааме, змилосердься наді мною і пошли Лазаря, щоби змочив кінчик свого пальця у воді й охолодив мій язик, бо мучуся в цьому полум’ї!
25 Та Авраам промовив: Сину, згадай, як ти одержував своє добро за свого життя, а Лазар – одне лихо. А тепер він тут втішається, ти ж – мучишся.
26 І, крім усього цього, між нами й вами лежить велика безодня, щоб ті, які бажають перейти звідси до вас, не змогли, і щоби звідти до нас не переходили!
27 Той же відказав: Благаю тебе, батьку, пошли його до дому мого батька,
28 бо маю п’ятьох братів, нехай засвідчить їм, щоб і вони не прийшли на це місце страждання!
29 Та Авраам відповів: Вони мають Мойсея та пророків: хай їх слухають!
30 А той продовжував: Ні, батьку Аврааме, коли ж хто з мертвих прийде до них, то покаються!
31 Він же сказав йому: Якщо Мойсея і пророків не слухають, не повірять і тому, хто з мертвих воскресне.
Parabola administratorului necinstit
1 Şi le-a mai spus ucenicilor: „Un om bogat avea un slujbaş, care a fost pârât că îi risipea averea. 2 L-a chemat şi i-a spus: Ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta pentru că nu mai poţi fi slujbaş. 3 Atunci slujbaşul şi-a spus: Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot. Să cerşesc, mi-e ruşine. 4 Ştiu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din slujbă, oamenii să mă primească în casele lor. 5 Şi i-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său. I-a spus primului: Cât îi datorezi stăpânului meu? 6 Acesta i-a zis: O sută de măsuri de untdelemn. El i-a răspuns: Ia-ţi înscrisul, aşează-te repede şi scrie cincizeci. 7 Altuia i-a spus: Tu cât datorezi? Acela i-a răspuns: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi înscrisul şi trece optzeci. 8 Stăpânul l-a lăudat pe slujbaşul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; fiindcă fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi între ai lor decât fiii luminii. 9 Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din câştigul nedrept pentru ca, atunci când veţi duce lipsă, ei să vă primească în corturile veşnice. 10 Cel care este credincios în puţin este credincios şi în mult, iar cel care în puţin este nedrept şi în mult este nedrept. 11 Deci, dacă în câştigul nedrept nu aţi fost credincioşi, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? 12 Şi, dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13 Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni. Fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu-i puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi avuţiilor.”
Legea şi împărăţia
14 Au auzit acestea şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi Îl luau în râs. 15 Dar El le-a zis: „Voi vă arătaţi drepţi în faţa oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile fiindcă ce este de preţ pentru oameni este urâciune în faţa lui Dumnezeu. 16 Legea şi Profeţii au fost până la Ioan. De atunci se vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare se luptă să intre în ea. 17 Dar e mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă şi o singură virgulă din lege. 18 Oricine îşi lasă soţia şi se însoară cu alta săvârşeşte adulter, iar cel care se însoară cu cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.”
Parabola bogatului nemilostiv şi a lui Lazăr
19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi ţesături fine şi petrecea în toate zilele cu strălucire. 20 Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui 21 şi ar fi dorit să se sature cu ce cădea de la masa celui bogat; ba şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când era în sălaşul morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. 24 L-a strigat şi i-a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaie. 25 Dar Avraam i-a spus: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele. Acum însă el este mângâiat aici, iar tu te chinuieşti. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi, s-a aşezat o mare prăpastie, pentru ca cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo la noi. 27 Bogatul a spus atunci: Te rog, părinte, măcar trimite-l în casa tatălui meu, 28 fiindcă am cinci fraţi. Să le dea mărturie despre acestea, ca nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin. 29 Dar Avraam i-a spus: Îi au pe Moise şi pe Profeţi. Să asculte de ei! 30 El a spus: Nu, părinte Avraam, ci, dacă ar merge la ei cineva dintre cei morţi, s-ar pocăi. 31 Dar Avraam i-a răspuns: Dacă de Moise şi de Profeţi nu ascultă, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.”
