Використання духовних дарів
1 Дбайте про любов, прагніть до духовного, особливо, щоби пророкувати.
2 Як хто говорить мовами, той говорить не людям, а Богові, бо ніхто не розуміє; він же духом говорить таємне.
3 А хто пророкує, той промовляє до людей для збудування, втіхи і розради.
4 Хто говорить мовами, той збудовує себе, а хто пророкує, той збудовує Церкву.
5 Бажаю, щоб ви всі говорили мовами, але краще – щоби пророкували, адже той більший, хто пророкує, ніж той, хто говорить мовами; хіба що хтось пояснює, щоби церкві було на збудування.
6 Тепер же, брати, коли прийду до вас і буду говорити мовами, то яку користь вам принесу, якщо не говоритиму вам або відкриттям, або знанням, або пророцтвом, або повчанням?
7 Бо й бездушні речі, які видають звук, – чи то сопілка, чи то арфа, – якщо вони не звучать по‑різному, то як зрозуміти, що грає або що звучить?
8 Бо якщо й сурма дасть непевний звук, то хто готуватиметься до бою?
9 Так і ви: якщо язиком не вимовите зрозумілого слова, то як дізнатися, про що йдеться? Ви будете говорити на вітер.
10 Хоч справді є багато мов у світі, та жодна [з них] не без значення.
11 Отже, якщо не розумію значення слів, то буду чужинцем для того, хто говорить, а той, хто промовляє, – чужинцем для мене.
12 Так само і ви: оскільки прагнете духовних дарів, – просіть, щоб мати їх щедро на збудування Церкви.
13 Той, хто говорить мовами, нехай молиться, щоб умів пояснити.
14 Адже коли молюся мовою, молиться мій дух, а мій розум без плоду.
15 Як же тоді бути? Помолюся духом – помолюся і розумом; заспіваю духом – заспіваю і розумом.
16 Бо коли благословляєш духом, то як після твоєї подяки скаже амінь той, хто є на місці простої людини? Адже не зрозуміє, що ти говориш!
17 Ти добре дякуєш, але інший не будується.
18 Дякую Богові, що більше за всіх вас розмовляю мовами.
19 Але в Церкві волію п’ять слів сказати своїм розумом, щоб і інших навчити, ніж десятки тисяч слів незрозумілою мовою.
20 Брати, не будьте дітьми розумом. Будьте дітьми щодо зла, а розумом ставайте досконалими.
21 В Законі написано: Іншими мовами й іншими вустами заговорю до цього народу, але й тоді вони Мене не послухають, – каже Господь.
22 Тож мови є знаком не для вірних, а для невірних, пророцтво ж не для невірних, а для вірних.
23 Коли зійдеться вся Церква разом, і всі говоритимуть мовами, а ввійдуть туди прості або невіруючі люди , то хіба вони не скажуть, що ви збожеволіли?
24 Коли ж усі пророкують, а ввійде якийсь невіруючий або простий, то його всі звинуватять і всі засудять;
25 отже, приховане в його серці виявиться: він упаде ниць, поклониться Богові, заявляючи, що справді є Бог між вами.
26 Як же тоді бути, брати? Коли сходитеся, кожний [з вас] має псалом, має повчання, має мову, має відкриття, має пояснення, – то все нехай служить на збудування.
27 Якщо хто говорить мовою, говоріть по двоє або найбільше по троє, і то по черзі, а один нехай пояснює.
28 Якщо ж не буде того, хто пояснює, нехай у Церкві мовчить, а говорить собі та Богові.
29 А пророки хай промовляють по двоє або по троє, а інші хай розмірковують.
30 Коли ж іншому з тих, які сидять, буде відкриття, то першому слід замовкнути.
31 Бо всі можете один за одним пророкувати, щоб усі навчалися і всі втішалися.
Бог миру і порядку
32 Адже духи пророків коряться пророкам,
33 тому що Бог не є Богом безладдя, але миру. Як і по всіх святих Церквах,
34 хай [ваші] жінки в Церкві мовчать. Бо їм не дозволяється говорити, а тільки коритися, як про це і Закон каже.
35 Якщо ж хочуть чогось навчитися, хай удома запитують своїх чоловіків, бо не личить жінці в Церкві говорити.
36 Хіба від вас вийшло Боже Слово? Чи прийшло воно до вас одних?
37 Якщо хто вважає себе за пророка або за духовного, нехай розуміє, що оце пишу я вам, бо то – Господня заповідь.
38 Коли хто не розуміє, – хай не розуміє.
39 Тому, брати [мої], майте ревність пророкувати, та не забороняйте говорити мовами.
40 Але все нехай відбувається пристойно і організовано.
Darul profeţiei
1 Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul profeţiei. 2 Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin Duhul. 3 Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi de mângâiere. 4 Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine, dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5 Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească cuvinte care o zidesc.
6 Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau un cuvânt de învăţătură? 7 Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul fluierului şi care este al chitarei? 8 Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9 Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11 Deci dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13 De aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul tălmăcirii. 14 Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este neroditoare. 15 Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu mintea. 16 Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17 Într-adevăr, tu aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă.
Buna rânduială în adunare
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. 21 În Lege stă scris:
În alte limbi
şi prin buzele altora
voi vorbi acestui popor
şi nici aşa nu Mă vor asculta!
zice Domnul. 22 Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. 23 Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi nebuni? 24 Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. 25 Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în voi!
26 Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! 27 Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28 Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30 Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. 31 Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33 fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34 Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35 Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?
37 Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! 39 Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. 40 Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.
