Про подружнє життя
1 А про те, що ви написали [мені], то добре було б чоловікові не торкатися жінки.
2 Але щоб уникнути розпусти, нехай кожний чоловік має свою дружину і кожна жінка нехай має свого чоловіка.
3 Нехай чоловік віддає дружині належну [любов], так само й дружина чоловікові.
4 Дружина не має влади над своїм тілом, а чоловік; так само й чоловік не має влади над своїм тілом, а дружина.
5 Не ухиляйтеся одне від одного, хіба що за згодою, тимчасово, коли перебуваєте в [пості й] молитві, – і знову будьте разом, щоб сатана не спокушав вас нестриманістю вашою.
6 Кажу це як пораду, не як наказ.
7 Бажаю, щоб усі люди були, як і я, але кожний має свій дар від Бога: один такий, другий інший.
8 Неодруженим і вдовам кажу: добре їм, якщо залишаться, як і я.
9 Коли ж не можуть стримуватися, хай одружуються, бо краще одружитися, ніж розпалюватися.
10 А тим, які одружилися, не я наказую, а Господь: щоби дружина з чоловіком не розлучалася.
11 Якщо ж і розлучиться, нехай залишається неодруженою або ж нехай помириться з чоловіком; і чоловік хай не розлучається з дружиною.
12 Іншим вже кажу я, а не Господь: якщо якийсь брат має невіруючу дружину, і та згідна жити з ним, хай її не покидає.
13 А коли яка жінка має невіруючого чоловіка і той погоджується жити з нею, хай не покидає чоловіка.
14 Бо невіруючий чоловік освячується через дружину, а невіруюча дружина освячується через брата. А в іншому випадку ваші діти були б нечисті; тепер же вони святі.
15 Якщо ж невіруючий розлучається, – хай розлучається; брат чи сестра в таких випадках не зв’язані, адже для миру покликав вас Бог.
16 Звідки знаєш, дружино, що ти не спасеш чоловіка? Або звідки ти знаєш, чоловіче, що не спасеш дружини?
Поведінка християнина
17 Нехай тільки кожний так поводиться, як кому визначив Господь, коли був покликаний Богом. І так я навчаю в усіх Церквах.
18 Коли хто був покликаний в обрізанні, – хай він не цурається цього . Коли хто був покликаний в необрізанні, – хай не обрізається.
19 Обрізання ніщо і необрізання ніщо; головне – зберігати Божі заповіді.
20 Кожний нехай залишається в тому покликанні, в якому був покликаний.
21 Ти був покликаний, будучи рабом? Не журися! Та коли можеш стати вільним, – скористайся цим .
22 Адже раб, покликаний Господом, є вільним у Господа. Так само покликаний вільним є рабом Христа.
23 Ви викуплені за ціну, тож не ставайте рабами людей.
24 Кожний, брати, нехай залишається перед Богом у тому стані , в якому був покликаний.
Поради дівчатам і вдовам
25 Що ж до дівчат, то я наказу від Господа не маю, а даю пораду як той, хто помилуваний Господом і гідний довіри.
26 Тому, з огляду на теперішні утиски, визнаю за краще, що людині добре залишатися так.
27 Ти зв’язаний з дружиною? Не шукай розлучення. Вільний від дружини? Не шукай дружини.
28 Якщо ж і одружишся, – ти не згрішив; і якщо дівчина вийде заміж, – не згрішила. Але вони матимуть тілесні страждання, тож мені вас шкода.
29 Це кажу, брати, бо час короткий, – тому хай і ті, хто має дружину, будуть як ті, які їх не мають,
30 а хто плаче, хай будуть як ті, котрі не плачуть, а ті, хто радіє, – як ті, котрі не радіють, а ті, хто купує, – як ті, котрі нічим не володіють,
31 і ті, хто користується світом, – як ті, котрі ним не користуються, бо минає образ цього світу.
32 Я ж бажаю, щоб ви не мали клопотів. Хто не одружився, – турбується про Господнє, як догодити Господу,
33 а хто одружився, – турбується про світське, як догодити дружині,
34 і тому він роздвоєний. І незаміжня жінка, і дівчина турбується про Господнє, щоби бути святою тілом і духом, а та, яка вийшла заміж, турбується про світське, як догодити чоловікові.
35 Кажу це для вашої користі, а не для того, щоб ярмо на вас накласти, щоб ви з гідністю і ревно трималися Господа.
36 Як хтось думає про свою дівчину, що недобре, коли вона так залишиться і в зрілому віці, то нехай робить, як хоче, – він не грішить: хай такі виходять заміж.
37 А як хто непохитний серцем і без примусу має владу над своєю волею, і постановив у своєму серці зберегти її дівчиною, той добре зробить.
38 Отже, хто видає заміж дівчину, добре робить, а хто не видає її, робить ще краще.
39 Жінка зв’язана [законом], доки живе її чоловік. Якщо ж помре чоловік, вона вільна вийти заміж за кого хоче, тільки щоб у Господі.
40 Однак блаженнішою вона є, якщо за моєю порадою залишатиметься так. Думаю, що і я маю Божого Духа.
Despre căsătorie şi celibat
1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, 2 eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. 3 Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. 4 Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. 5 Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. 6 Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. 7 Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel.
8 Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. 9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! 11 Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. 12 Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. 13 Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. 14 Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. 15 Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16 Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia?
17 Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. 18 Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. 19 Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. 21 Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! 22 Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. 23 Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! 24 Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu!
25 Despre fecioare nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. 26 Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. 27 Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. 28 Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup , iar eu vreau să vă cruţ. 29 Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, 31 iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii acesteia va trece. 32 Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. 33 Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, 34 şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. 35 Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi.
36 Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. 37 Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. 38 Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face.
39 Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
