Павло і Варнава проповідують в Іконії та Лістрі
1 В Іконії сталося таке , що вони разом увійшли до юдейської синагоги і говорили так, що повірила дуже велика кількість юдеїв і греків.
2 Ті ж юдеї, які не повірили, підбурили та озлобили душі язичників проти братів.
3 Втім, вони були тут досить часу, відважно діючи в Господі, Який підтверджував слово Своєї благодаті, роблячи ознаки та чудеса їхніми руками.
4 І розділилися люди в місті: деякі були з юдеями, інші – з апостолами.
5 Коли язичники та юдеї зі своїми керівниками здійснили напад, щоб над ними поглумитися й побити їх камінням,
6 вони, довідавшись про це, втекли до лікаонських міст: у Лістру, Дервію та в околиці
7 і там благовістили.
8 У Лістрі був один чоловік, хворий на ноги, кривий від народження; він ніколи не ходив.
9 Він слухав Павла, який говорив. Поглянувши на нього і побачивши, що має віру для зцілення,
10 Павло дуже голосно сказав: Встань прямо на ноги! Той підскочив і почав ходити.
11 Люди побачили, що зробив Павло, і піднесли свій голос, вигукуючи по‑лікаонському: До нас зійшли боги в людській подобі!
12 І почали називати Варнаву Зевсом, а Павла – Гермесом, оскільки той був провідним у слові.
13 Жрець Зевса, який перебував за містом, привів до брами биків з вінками, збираючись разом з юрбою приносити жертву.
14 Почувши це , апостоли Варнава й Павло роздерли свій одяг і кинулися між людей, гукаючи:
15 Люди, що ви робите? Ми є такими ж людьми, як і ви, котрі благовістять вам відвертатися від цієї марноти до Живого Бога, Який створив небо, землю, море і все, що в них.
16 Він у минулих поколіннях допустив, щоб усі народи ходили своїми дорогами.
17 Проте Він не переставав свідчити про Себе, творячи добро, даючи вам дощ з неба і вчасно врожай, насичуючи їжею та веселістю ваші серця!
18 І, говорячи це, вони ледь стримали людей приносити їм жертву.
19 Але прийшли з Антіохії та Іконії юдеї і, підбуривши людей, побили Павла камінням і виволокли його за місто, думаючи, що він помер.
20 Коли учні оточили його, він устав і ввійшов у місто. А назавтра пішов з Варнавою до Дервії.
Повернення в Антіохію
21 Звістивши Євангелію тому місту та навчивши багатьох, повернули назад до Лістри, Іконії та Антіохії.
22 Вони зміцнювали душі учнів, закликали залишатися у вірі. Бо ми маємо, – казали вони, – через великі утиски ввійти до Царства Божого.
23 І вони, настановивши їм пресвітерів для всіх Церков і помолившись з постом, передали їх Господу, в Якого повірили.
24 Пройшовши Пісидію, вони прийшли в Памфилію
25 і, проголосивши слово в Пергії, спустилися до Атталії.
26 Звідти вони відпливли до Антіохії, де були передані Божій благодаті на справу, яку вони і завершили.
27 Прибувши туди і зібравши Церкву, розповіли, що Бог зробив через них, як відчинив язичникам двері віри.
28 І немало часу перебували вони з учнями.
1 Ajungând în Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat, cum le era obiceiul, în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât foarte mulţi dintre iudei şi greci au crezut. 2 Dar iudeii care n-au crezut au stârnit şi au învrăjbit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3 Ei însă au petrecut acolo multă vreme, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul care a dat mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau de partea iudeilor, alţii cu apostolii. 5 Iudeii şi neamurile se înţeleseseră împreună cu conducătorii lor să-i huiduie şi să-i ucidă cu pietre, 6 dar apostolii, când au aflat, au fugit în Listra şi Derbe, în cetăţile din Licaonia şi în împrejurimi, 7 şi au predicat acolo evanghelia.
8 În Listra trăia un infirm, olog din naştere, care nu mersese niciodată pe picioarele lui. El şedea acolo 9 şi asculta predica lui Pavel. Iar când Pavel l-a privit şi a văzut că are credinţă ca să fie mântuit, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!” El a sărit în picioare şi a început să umble. 11 Când mulţimile au văzut ce făcuse Pavel, au ridicat glasul şi au strigat în limba licaonă: „Zeii au luat chip de om şi s-au coborât printre noi!” 12 Pe Barnaba l-au numit Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru că el vorbea cu pricepere. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era chiar la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi la porţile cetăţii şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit, apostolii Barnaba şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi au sărit între oameni strigând: 15 „Oameni buni, de ce faceţi aşa ceva? Şi noi suntem oameni, întru totul asemenea vouă, şi vă vestim să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel Viu care a făcut cerul, pământul şi marea – şi tot ce este în ele! 16 El a lăsat popoarele să meargă, fiecare, pe căile lor, în veacurile trecute, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie, ci le-a făcut bine; v-a dat ploaie din cer şi vremuri rodnice cu belşug de hrană, umplându-vă inimile de bucurie.” 18 Şi vorbindu-le astfel, cu greu au oprit mulţimile să nu le mai aducă jertfe.
19 Au venit însă iudeii din Antiohia şi din Iconia şi au câştigat mulţimile de partea lor. Apoi l-au lovit pe Pavel cu pietre şi, crezându-l mort, l-au târât afară din cetate. 20 El însă, când l-au înconjurat ucenicii, s-a ridicat şi a intrat în cetate, iar a doua zi a plecat cu Barnaba spre Derbe.
Întoarcerea la Antiohia Siriei
21 Au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, apoi s-au întors în Listra şi Iconia şi în Antiohia, 22 încurajând sufletele credincioşilor şi îndemnându-i să rămână în credinţă, căci în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23 Le-au pus prezbiteri în fiecare Biserică, punându-şi mâinile peste aceştia, şi i-au încredinţat cu rugăciune şi post, în mâna Domnului în care crezuseră.
24 Apoi au străbătut Pisidia şi au intrat în Pamfilia. 25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au mers în Atalia. 26 De acolo, s-au îmbarcat spre Antiohia, unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea ce-au împlinit-o. 27 Iar când au ajuns, au adunat Biserica şi le-au vestit ce a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis uşa credinţei şi pentru neamuri. 28 Şi au stat acolo mult timp alături de ucenici.
