Заснування церкви в Солуні
1 Пройшовши Амфиполь і Аполонію, вони прийшли в Солунь, де була юдейська синагога.
2 За звичаєм, Павло ввійшов до них і впродовж трьох субот диспутував з ними щодо Писання,
3 пояснюючи й доводячи, що Христос мав постраждати й воскреснути з мертвих і що Той Ісус, – Якого я вам проповідую, – запевняв він , – є Христос .
4 І деякі з них повірили й приєдналися до Павла та Сили – дуже багато побожних греків і чимало шляхетних жінок.
Обурення юдеїв
5 Юдеї ж позаздрили і, зібравши з вулиць якихось негідних людей, учинили збіговисько та викликали безпорядок у місті. І, прийшовши до дому Ясона, шукали їх, щоб вивести до натовпу.
6 Та коли їх не знайшли, потягли Ясона і декого з братів до начальників міста, вигукуючи: Це ті, які перевернули світ і дійшли вже сюди!
7 Їх прийняв Ясон, а всі вони діють всупереч наказам кесаря, кажучи, що є інший цар – Ісус!
8 Тож вони підбурили юрбу і начальників міста, які це слухали.
9 А ті, взявши запоруку від Ясона та інших, відпустили їх.
Павло в Вереї
10 Брати негайно відіслали вночі Павла і Силу до Вереї. Прибувши, вони пішли до юдейської синагоги.
11 Ці були шляхетніші від тих, які в Солуні. Вони прийняли слово з усією ревністю, щодня досліджуючи Писання, чи так воно є.
12 Тож багато хто з них увірував, і чимало з грецьких шляхетних жінок та чоловіків.
13 А як довідалися ті юдеї, які із Солуня, що й у Вереї Павло проповідує Боже Слово, прибули і там підбурювали та бунтували людей.
14 Тоді негайно брати відіслали Павла, щоб ішов аж до моря, а там залишилися Сила й Тимофій.
Павло в Афінах
15 Ті, хто супроводжував Павла, провели його до Афін і, одержавши наказ для Сили й Тимофія, аби ті якомога швидше прийшли до нього, відбули.
16 Як Павло очікував їх у Афінах, дух його обурювався в ньому, коли бачив, що місто переповнене ідолами.
17 Він проводив бесіди з юдеями та з побожними в синагозі, й щодня на майдані із зустрічними.
18 Деякі з філософів, епікурейців і стоїків сперечалися з ним; одні говорили: Що ж то хоче сказати цей балакун? А інші: Здається, він проповідник чужих богів! Оскільки він благовістив [їм] про Ісуса та воскресіння.
19 Взявши, вони повели його в Ареопаг, кажучи: Не можемо зрозуміти, що це за нова наука, яку ти проповідуєш,
20 бо вкладаєш щось чуже до наших вух. Отже, хочемо знати, що б це могло бути!
21 Всі мешканці Афін та захожі чужинці нічим іншим не займалися, а лише говорили або слухали щось нове.
Виступ Павла в Ареопазі
22 Тож Павло, ставши серед Ареопагу, сказав: Мужі афіняни, з усього бачу, що ви дуже побожні,
23 бо проходячи й оглядаючи ваші святині, я знайшов також жертовника, на якому написано: Невідомому Богові! Отже, я вам і проповідую Того, Кого, не знаючи, ви побожно шануєте.
24 Бог, Який створив світ і все, що в ньому, будучи Господом неба і землі, не живе в рукотворних храмах.
25 Він не приймає служіння людських рук, – тому що не потребує нічого, оскільки Сам дає всім життя, дихання й усе.
26 Створив Він з одного весь людський рід, щоби жив по всій поверхні землі, визначивши заздалегідь окреслені пори та межі їхнього проживання,
27 щоб шукали Бога: може, відчують Його і знайдуть, бо ж недалеко Він від кожного з нас.
28 У Ньому ми живемо, рухаємося та існуємо, як деякі з ваших поетів казали: Адже і ми з Його роду!
29 Таким чином, будучи з Божого роду, ми не повинні вважати, що Божество подібне до золота, або срібла, або каміння – мистецького витвору та вигадок людини.
30 Отже, Бог, незважаючи на часи незнання, тепер наказує всім людям скрізь каятися,
31 тому що Він визначив день, коли має справедливо судити цілий світ через Мужа, Якого настановив, даючи віру всім, воскресивши Його з мертвих!
32 Почувши про воскресіння з мертвих, деякі почали глузувати, а інші сказали: Про це послухаємо тебе іншого разу!
33 Тому Павло вийшов з‑поміж них.
34 А деякі, приєднавшись до нього, повірили; серед них – Діонисій Ареопагіт, жінка, на ім’я Дамара, та інші з ними.
Pavel în Tesalonic şi Bereea
1 Au trecut prin Amfipolis şi prin Apolonia şi au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 După obiceiul său, Pavel a intrat în sinagogă şi vreme de trei sâmbete le-a vorbit din Scripturi, 3 explicând şi dovedindu-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi şi că „Iisus, pe care vi-l vestesc, acesta este Hristosul!” 4 Unii dintre ei au crezut şi li s-au alăturat lui Pavel şi Sila, precum şi o mare mulţime de greci care se temeau de Dumnezeu şi multe din femeile de frunte ale cetăţii. 5 Iudeii însă invidioşi, au strâns nişte oameni răi, de prin piaţă, au adunat mulţimile şi au început să întărâte cetatea şi s-au dus la casa lui Iason, încercând să-i scoată afară, în faţa mulţimii. 6 Negăsindu-i, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi la conducătorii cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au tulburat lumea întreagă, sunt şi aici, 7 Iason i-a găzduit, şi cu toţii lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun că este alt rege, unul Iisus!” 8 Au tulburat mulţimea şi pe conducătorii care i-au auzit. 9 Aceştia, după ce i-au pus să plătească, pe Iason şi pe ceilalţi, le-au dat drumul.
10 Fraţii însă i-au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila, la Bereea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceştia aveau un suflet mai nobil decât cei din Tesalonic; primeau cuvântul cu toată inima, în fiecare zi, şi cercetau Scripturile ca să vadă dacă scrie aşa. 12 Mulţi dintre ei au crezut şi multe dintre femeile de vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi. 13 Când cei din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit şi aici să agite şi să tulbure mulţimile. 14 Imediat însă fraţii l-au trimis pe Pavel spre mare, în timp ce Sila şi Timotei au rămas pe loc. 15 Cei care îl însoţeau pe Pavel l-au condus până la Atena şi s-au întors apoi cu porunca să vină şi Sila şi Timotei, cât de repede pot.
Predica lui Pavel în Areopagul Atenei
16 În Atena, în timp ce îi aştepta, Pavel simţea că fierbea în sine de mânie când vedea cât de plină de idoli este cetatea. 17 Discuta cu iudeii în fiecare zi, în sinagogă, precum şi cu cei temători de Dumnezeu şi cu trecătorii din piaţă. 18 Unii dintre filozofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el şi ziceau: „Ce fel de vorbe tot împrăştie omul acesta?” iar alţii ziceau: „Pare să vestească nişte zeităţi străine”, căci le vestea pe Iisus şi Învierea. 19 L-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag, unde i-au zis: „Poţi să ne spui ce este această învăţătură nouă de care vorbeşti? 20 Căci ne-au ajuns la urechi nişte lucruri străine. Am vrea, deci, să cunoaştem ce vor să însemne lucrurile acestea?” 21 Toţi atenienii şi toţi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.
22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Atenieni, văd din toate că sunteţi foarte religioşi. 23 Mergeam prin cetate şi priveam locurile voastre de închinare şi am descoperit chiar şi un altar pe care era scris, Zeului necunoscut. Ceea ce voi veneraţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu astăzi! 24 Dumnezeul care a creat lumea şi tot ce este în ea, El este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâna omului, 25 nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum I-ar trebui ceva, căci El dă tuturor viaţa, suflarea şi toate. 26 El a creat dintr-un singur om toate neamurile omeneşti, ca să locuiască pe toată faţa pământului, şi le-a pus vremuri şi hotare în care să trăiască, 27 să-L caute pe Dumnezeu şi să-L găsească, măcar şi bâjbâind, deşi El nu este departe de nici unul dintre noi.
28 Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: Noi suntem din neamul Lui… 29 Astfel, fiind noi din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau a pietrei cioplite prin îndemânarea şi imaginaţia omului. 30 De aceea, Dumnezeu trece cu vederea vremurile de neştiinţă şi vesteşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască 31 pentru că a pus o zi în care va judeca lumea în dreptate, prin Omul pe care L-a hotărât şi pe care L-a adeverit tuturor prin învierea Lui din morţi.”
32 Când au auzit ei despre învierea din morţi au început să-şi bată joc, iar unii au zis: „Bine, despre asta te vom asculta şi altădată!” 33 Astfel, Pavel a plecat din mijlocul lor. 34 Totuşi, unii dintre oameni au crezut, trecând de partea lui, între ei fiind Dionisie Areopagitul şi o femeie pe nume Damaris, precum şi alţii împreună cu ei.
