Сім чаш Божого гніву
1 І я почув гучний голос із храму, що говорив сімом ангелам: Ідіть і вилийте на землю сім чаш Божого гніву!
2 І перший пішов та вилив свою чашу на землю, – і обсіли людей страшні й жахливі болячки – тих, хто мав знак звіра, які поклонялися його образові.
3 А другий вилив свою чашу в море – і стала кров, наче в мерця, і вимерла кожна жива душа, яка в морі.
4 А третій вилив свою чашу на ріки й джерела вод – і стали кров’ю.
5 І я почув ангела вод, який промовляв: Справедливий Ти, Хто є, і Хто був, і Святий, бо Ти це присудив, –
6 за те, що вони пролили кров святих і пророків, – і Ти дав їм пити кров. Вони варті того !
7 І я чув [від] жертовника слова: Так, Господи Боже, Вседержителю, правдиві й праведні суди Твої!
8 А четвертий [ангел] вилив свою чашу на сонце – і дано йому палити людей вогнем.
9 І палила людей велика спека, а вони зневажали Ім’я Бога, Який має владу над цими карами, та не покаялися, щоб віддати Йому славу.
10 А п’ятий ангел вилив свою чашу на престол звіра – і стало царство його темним, і кусали свої язики від болю
11 та зневажали Бога Небесного від свого болю і від своїх ран, але не покаялися у своїх вчинках.
12 А шостий ангел вилив свою чашу на велику ріку Євфрат – і висохла вода, аби приготувати дорогу царям, які зі сходу сонця.
13 І я побачив, що з уст змія, і з уст звіра, і з уст лжепророка вийшли три нечисті духи, наче жаби.
14 Це демонські духи, які роблять ознаки; вони виходять до царів усього світу, щоби зібрати їх на битву великого дня Бога Вседержителя.
15 Ось, приходжу, мов злодій. Блаженний, хто пильнує і хто береже свій одяг, щоб не ходити нагим і щоб не бачили його сорому!
16 І зібрав їх на місце, що по‑єврейськи називається Армаґедон.
17 А сьомий [ангел] вилив свою чашу на повітря – і залунав гучний голос із [небесного] храму, від престолу, проголошуючи: Сталося!
18 І зчинилися блискавки, голоси і громи, і стався великий землетрус, якого ще ніколи не було, відколи живуть люди на землі: такий землетрус, такий потужний!
19 І розпалося велике місто на три частини; розвалилися і міста народів. І великий Вавилон був згаданий перед Богом, щоби дати йому чашу вина Його лютого гніву.
20 І зник кожний острів, і не стало гір.
21 І величезний град завбільшки з талант падав з неба на людей; і люди зневажали Бога за кару градом, тому що та кара була дуже велика.
Cele şapte cupe
1 Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.
3 Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.
4 Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:
Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai,
Cel sfânt,
fiindcă astfel i-ai judecat:
6 pentru că ei au vărsat
sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat tot sânge să bea.
Vrednici sunt!
7 Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”
8 Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9 Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11 şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13 Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.
17 Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20 Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21 Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.
