Vestirea lui Hristos răstignit
1 Iar eu, când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu, dar nu prin cuvântări meşteşugite sau prin înţelepciune omenească, 2 pentru că am hotărât să nu ştiu nimic altceva între voi, în afară de Iisus Hristos, şi încă şi pe acesta răstignit. 3 Aşa am şi fost la voi: cu trupul slab, cu frică şi cu mare cutremur. 4 Iar cuvântul meu şi predica mea nu au fost ca acelea care conving prin înţelepciunea cuvintelor, ci s-au dovedit adevărate prin arătarea Duhului şi a puterii lui Dumnezeu, 5 astfel încât credinţa voastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înţelepciunea evangheliei
6 Totuşi, noi vestim o înţelepciune pentru cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea veacului acestuia, nici cea a stăpânitorilor acestui veac, care vor şi pieri; 7 ci vestim înţelepciunea lui Dumnezeu cea cu taine, cea ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veacuri spre slava noastră. 8 Această înţelepciune n-a cunoscut-o nici unul dintre stăpânitorii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Însă, precum stă scris:
Cele pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit
şi la inima omului nu s-au suit,
pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc,
10 pe acestea ni le-a descoperit nouă Dumnezeu prin Duhul; pentru că Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. 11 Cine dintre oameni cunoaşte cele ale omului, în afară de duhul omului care este în el? Tot aşa este şi cu cele ale lui Dumnezeu: nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Iar noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu. 13 Pe acestea vi le vestim, dar nu prin cuvinte pe care le învaţă înţelepciunea omenească, ci prin cuvinte pe care le învaţă Duhul, supunând cele duhovniceşti judecăţii oamenilor duhovniceşti. 14 Omul care are numai suflare de viaţă în el nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, fiindcă pentru el sunt nebunie şi nu le poate cunoaşte, pentru că ele se judecă duhovniceşte. 15 Însă cel care are Duhul le judecă pe toate, iar el nu poate fi judecat de nimeni.
16 Căci:
cine a cunoscut gândul Domnului
ca să-L poată învăţa pe El?
Dar noi avem gândul lui Hristos.
Проповідувати тільки Христа
1 І я, брати, коли прийшов до вас, не прийшов звіщати вам Божу таємницю вишуканими словами й мудрістю,
2 бо я вважав за правильне не знати серед вас нічого, крім Ісуса Христа, і то розп’ятого.
3 Тож перебував я серед вас у немочі, в страху і у великому трепеті;
4 і моє слово, і моя проповідь – не в переконливих словах мудрості, але в проявах Духа та сили,
5 щоб ваша віра була не через людську мудрість, а через Божу силу.
Божа мудрість
6 Ми говоримо про мудрість досконалих, а не про мудрість цього віку чи правителів цього віку, які минають.
7 Але ми говоримо про Божу премудрість, заховану в таємниці, яку відкрив Бог перед віками для нашої слави;
8 її ніхто з правителів цього віку не пізнав, бо коли б пізнали, то не розіп’яли би Господа слави.
9 Але, як написано: Чого око не бачило й вухо не чуло і що на серце людині не приходило, – те приготував Бог тим, які люблять Його!
10 Нам це Бог відкрив через [Свого] Духа, бо Дух досліджує все, навіть глибини Божі.
11 Бо хто з людей знає те, що є в людині, крім духа людини, який живе в ній? Так само й Божого ніхто не пізнав, хіба тільки Дух Божий.
12 Ми ж одержали не духа світу, але Духа, Який від Бога, щоби знати те, що дароване нам Богом;
13 про що й говоримо не вченими словами людської мудрості, але навченими [Святим] Духом, порівнюючи духовне з Духовним.
14 Адже душевна людина не приймає того, що від Божого Духа, бо для неї це безумство й вона не може цього зрозуміти, тому що це досліджується духовно.
15 Духовна ж людина про все це судить, а її саму ніхто не судить.
16 Бо хто пізнав розум Господа, хто повчатиме Його? Ми ж маємо розум Христа!
