Vindecarea unui lepros
1 Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El. 2 Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3 Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră. 4 Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”
Vindecarea slujitorului unui centurion
5 Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi L-a rugat 6 zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.” 7 Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!” 8 „Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca. 9 Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.” 10 Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru
14 Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri. 15 A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească. 16 Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
El a luat asupra lui slăbiciunile noastre
şi a purtat bolile noastre.
Cerinţele urmării lui Iisus
18 Iisus a văzut mulţimea în jurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” 20 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” 21 Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” 22 Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
Liniştirea furtunii pe mare
23 Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. 24 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. 27 Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?”
Vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara
28 Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31 Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. 34 Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.
Очищення прокаженого
1 Коли Ісус зійшов з гори, за Ним пішов великий натовп.
2 І ось прокажений, прийшовши, кланявся Йому й говорив: Господи, коли хочеш, Ти можеш мене очистити.
3 [Ісус], простягнувши руку, доторкнувся до нього, кажучи: Хочу, стань чистим! – і він вмить очистився від прокази.
4 А Ісус йому каже: Дивися, нікому не розповідай, але йди, покажися священикові та принеси дар, який наказав Мойсей [у Законі] на свідчення їм.
Зцілення сотникового слуги
5 Коли ж Він увійшов у Капернаум, до Нього підійшов сотник, благаючи Його
6 і промовляючи: Господи, слуга мій лежить вдома паралізований, тяжко мучиться.
7 [Ісус] йому каже: Я піду й оздоровлю його.
8 У відповідь сотник сказав: Господи, я не достойний, щоб Ти увійшов під мій дах, але тільки скажи слово, – і мій слуга одужає.
9 Тому що і я людина під владою, і в себе маю воїнів; кажу цьому: Іди! – і йде; іншому: Прийди! – і приходить; моєму рабові: Зроби це! – і робить.
10 А Ісус, коли почув, здивувався і сказав тим, які йшли за Ним: Запевняю вас: ні в кого в Ізраїлі не знайшов Я стільки віри.
11 Кажу вам, що багато хто прийде зі сходу й заходу і сяде з Авраамом, Ісааком та Яковом у Царстві Небесному,
12 а сини Царства будуть викинуті в навколишню темряву; там буде плач і скрегіт зубів.
13 А сотникові Ісус сказав: Іди, нехай буде тобі так, як ти повірив. І його слуга тієї ж миті одужав.
Зцілення Петрової тещі та інших
14 Коли Ісус прийшов до хати Петра, то побачив його тещу, яка лежала в гарячці;
15 Він доторкнувся до її руки, – і гарячка покинула її; вона встала й служила Йому.
16 А як звечоріло, привели до Нього багатьох біснуватих, і Він словом вигнав духів та зцілив усіх хворих,
17 щоби збулося сказане через пророка Ісаю, який говорив: Він узяв наші недуги і поніс хвороби.
Застереження послідовникам
18 Коли Ісус побачив навколо Себе багато народу, то наказав [учням] відплисти на другий бік.
19 Підійшов один книжник і сказав Йому: Учителю, я йтиму за Тобою, куди б Ти не йшов.
20 Ісус же йому каже: Лисиці мають нори, небесні птахи – гнізда, а Син Людський не має, де голови прихилити.
21 А інший з Його учнів сказав Йому: Господи, дозволь мені спершу піти й поховати свого батька.
22 Та Ісус каже йому: Йди за Мною і залиши мертвим ховати своїх мерців.
Ісус наказує вітрам і морю
23 Як увійшов Він до човна, за Ним пішли Його учні.
24 І ось здійнялася велика буря на морі, аж хвилі заливали човен, а Він спав.
25 Підійшовши, [Його учні] розбудили Його, кажучи: Господи, рятуй, гинемо!
26 А Він каже їм: Чого боїтеся, маловіри? Тоді Він встав і наказав вітрам та морю, – і настала велика тиша.
27 А люди дивувалися й говорили: Хто Він такий, що й вітри, і море Йому підкоряються?
Зцілення двох біснуватих
28 Коли Він прибув на той бік, у землю Гадаринську, зустріли Його два біснуваті, які вийшли з гробниць; вони були дуже люті, так що ніхто не міг перейти тією дорогою.
29 І ось, вони закричали, гукаючи: Що Тобі до нас, [Ісусе], Сину Божий? Чи не прийшов Ти сюди, щоби передчасно нас мучити?
30 На віддалі від них паслося велике стадо свиней.
31 Біси попросили Його: Якщо виганяєш нас, то пошли нас у стадо свиней.
32 І сказав їм: Ідіть! Вони ж, вийшовши, увійшли у свиней. І ось, усе стадо кинулося з кручі в море й потонуло у воді.
33 А пастухи втекли і, прибігши до міста, сповістили про все і про біснуватих.
34 І ось усе місто вийшло назустріч Ісусові й, побачивши Його, благали, щоб Він залишив їхні околиці.
