Salutări
1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, către cele douăsprezece seminţii răspândite în lume: Bucuraţi-vă!
Încurajare la credinţă şi înţelepciune
2 Să consideraţi drept o mare bucurie, fraţii mei, când vin peste voi diferite încercări, 3 ştiind că din încercarea credinţei voastre se naşte răbdarea, 4 iar răbdarea trebuie să ajungă la desăvârşire în voi, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără a vă lipsi ceva. 5 Dacă cineva dintre voi este lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, cel ce dă tuturor cu dărnicie, fără să reproşeze ceva, şi i se va da. 6 Dar să ceară cu credinţă, fără a se îndoi de nimic, pentru că cel care se îndoieşte este asemenea valului mării, clătinat de vânt şi tras încoace şi încolo. 7 Omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Domnul, 8 căci este om cu sufletul împărţit, nestatornic în toate căile lui.
Săracii şi bogaţii
9 Fratele sărac să se laude cu înălţimea la care îl duce Dumnezeu, 10 iar cel bogat să se laude cu nimicnicia lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci a răsărit soarele cu văpaia lui şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi podoaba feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în drumurile sale.
Despre încercări
12 Fericit este omul care îndură ispita, pentru că, fiind încercat, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, atunci când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!” fiindcă Dumnezeu nu este ispitit de cele rele şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni; 14 ci fiecare se ispiteşte singur, fiind târât şi momit chiar de pofta sa; 15 apoi pofta, după ce a zămislit, naşte păcatul, iar păcatul, după ce e înfăptuit, aduce pe lume moarte.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi! 17 Toată dăruirea cea bună şi orice dar desăvârşit sunt de sus şi se coboară de la Părintele luminilor, în care nu este schimbare, nici măcar umbră de schimbare. 18 El, după voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului ca să fim primul rod al făpturilor Lui.
Auzirea şi împlinirea cuvântului
19 Înţelegeţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie gata să asculte şi să nu se grăbească să vorbească sau să se mânie, 20 pentru că mânia omului nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu. 21 De-aceea, lăsând deoparte orice murdărie şi revărsare a răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele. 22 Împliniţi cuvântul, nu fiţi numai ascultători ai lui, înşelându-vă singuri. 23 Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului şi nu-l împlineşte, se aseamănă omului care îşi priveşte chipul în oglindă; 24 s-a privit, a plecat şi-ndată a uitat cum era. 25 Dar cine a privit spre legea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu numai un ascultător care uită, ci un împlinitor al ei cu fapta, acesta va fi fericit în ceea ce va face. 26 Dacă i se pare cuiva că este evlavios, dar nu-şi înfrânează limba, îşi înşeală inima, evlavia lui este zadarnică. 27 Evlavia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să ai grijă de orfani şi de văduve în necazul lor şi să te păzeşti nepătat de lume.
Випробування ведуть до досконалості
1 Яків, раб Бога й Господа Ісуса Христа, – дванадцятьом племенам, які в розсіянні: Вітаю!
2 Брати мої, майте велику радість, коли попадаєте в різні випробування,
3 знаючи, що випробування вашої віри розвиває терпеливість.
4 А терпеливість нехай має досконалу дію, щоб ви були досконалі та бездоганні й щоб нічого вам не бракувало.
Просити мудрості у Бога
5 Якщо комусь із вас бракує мудрості, нехай просить у Бога, Який дає всім щедро і не докоряє, тож буде йому дано.
6 Та нехай просить з вірою, без жодного сумніву. Бо хто має сумнів, той подібний до морської хвилі, котру підіймають та женуть вітри.
7 Така людина хай не думає, що отримає щось від Господа,
8 адже двоєдушний чоловік непостійний на всіх своїх шляхах.
Долаючи спокуси
9 Тож нехай покірний брат хвалиться своїм високим становищем ,
10 а багатий – своїм пониженням, бо промине, як цвіт рослин:
11 зійшло сонце, припекло, висушило траву – і їхній цвіт осипався, і краса їхнього вигляду зникла, отак і багатий на своїх дорогах зів’яне.
12 Блаженний муж, який подолає спокусу, бо коли буде випробуваний, то одержить вінець життя, що його [Господь] обіцяв тим, хто любить Його.
13 Ніхто зі спокушуваних хай не каже, що Бог його спокушує, адже Бог не спокушується злом, і Сам не спокушає нікого.
14 Кожний випробовується власною пожадливістю, яка затягує і вловлює.
15 Пожадливість дає зачаток і породжує гріх, а вчинений гріх породжує смерть.
16 Не піддавайтеся обманові, любі мої брати!
Гнів – не від Бога
17 Все добре, що нам дане, і кожний досконалий дар походить згори, сходить від Отця світла, в Якого немає зміни, ні тіні переміни.
18 Він забажав і породив нас Словом істини, щоб ми стали наче початком Його творіння.
19 Знайте, мої улюблені брати: кожна людина нехай буде швидкою до слухання, стримана в словах, повільна на гнів.
20 Адже людський гнів не здійснює Божої справедливості.
Бути виконавцями Слова
21 Тому, відкинувши всяку нечистоту і рештки злоби, з лагідністю прийміть посіяне Слово, що може спасти ваші душі.
22 Будьте виконавцями Слова, а не лише слухачами, які обманюють самих себе.
23 Бо коли хто є слухачем Слова, а не виконавцем, той подібний до людини, яка розглядає природні риси свого обличчя в дзеркалі:
24 тож побачив себе, відійшов і тут же забув, який він.
25 А хто дивиться на досконалий закон свободи і перебуває в ньому , той не слухач‑забудько, а виконавець діла; він буде блаженний у своїх діях.
26 Коли хто думає, що він [між вами] побожний, але не приборкує свого язика, той лише обманює своє серце: його побожність – примарна.
27 Чиста й непорочна побожність перед Богом і Отцем – це відвідувати сиріт і вдів у їхньому горі, зберігати себе чистим від світу.
