Despre carnea oferită idolilor
1 Despre cele jertfite idolilor, ştim că „toţi avem cunoaştere”. Cunoaşterea duce însă la mândrie, în timp ce iubirea zideşte. 2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, încă nu a cunoscut aşa cum trebuie să cunoască. 3 Iar dacă Îl iubeşte cineva pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de El. 4 Despre mâncărurile jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic pe lumea aceasta şi că nu există nici un alt Dumnezeu, în afară de Unul. 5 Şi, chiar dacă unii sunt numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, după cum şi sunt mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”, 6 pentru noi unul este Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate şi întru El suntem şi noi, şi unul este Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin El.
7 Dar cunoaşterea aceasta nu este în toţi. Pentru că unii, din obişnuinţa lor de până acum cu idolul, mănâncă din cele jertfite idolilor şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. 8 Dar nu mâncarea ne va înfăţişa pe noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, după cum nici dacă mâncăm, nu câştigăm ceva. 9 Aveţi grijă însă ca această libertate a voastră să nu ajungă o poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaşterea, aşezat la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, cea slabă, nu îl va îndemna să mănânce şi el din cele jertfite idolilor? 11 Astfel, din pricina cunoaşterii tale, fratele tău cel slab pentru care a murit Hristos, va pieri! 12 Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor slabă, voi păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac nici o carne, ca nu cumva fratele meu să se poticnească!
Ставлення до посвяченої ідолам їжі
1 А щодо ідольських жертв, розуміємо, що ми всі маємо знання. Проте знання приводить до зарозумілості, а любов збудовує!
2 Якщо хто вважає, ніби щось знає, то він нічого не знає так, як належить знати.
3 Але хто любить Бога, той був пізнаний Ним.
4 Адже про їжу, яка приноситься в жертву ідолам, знаємо, що ідол у світі – ніщо, і немає іншого Бога, крім Єдиного.
5 Якщо і є так звані боги чи то на небі, чи то на землі, оскільки є багато богів і багато володарів,
6 то для нас один Бог – Отець, від Якого походить усе, і для Якого є ми, і один Господь – Ісус Христос, через Якого все, і ми через Нього. [І один Святий Дух, у Якому – все; і ми є в Ньому].
7 Та не у всіх таке знання. Адже деякі, призвичаївшись до ідолів, ще й досі їдять так, наче споживають ідольські жертви, і їхнє сумління, будучи немічним, опоганюється.
Їжа не має бути спокусою для інших
8 Їжа не наближає нас до Бога, бо коли не їмо, нічого не втрачаємо, і коли їмо, нічого не набуваємо.
9 Та вважайте, щоби це ваше право якось не стало причиною спотикання для немічних.
10 Адже коли хто бачить, як ти, маючи знання, перебуваєш в ідольській святині, – то хіба його сумління, яке є немічне, не буде заохочене їсти ідольські жертви?
11 І через твоє знання загине немічний брат, за якого Христос помер.
12 Таким чином, коли ви грішите проти братів, вражаючи їхнє немічне сумління, ви грішите проти Христа.
13 Отже, якщо їжа спокушує мого брата, не їстиму м’яса повіки, щоб не спокусити мого брата.
