Autoritatea lui Pavel
1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, pentru blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel „atât de smerit când sunt în faţa voastră, dar plin de îndrăzneală când sunt departe”, 2 vă rog ca atunci când voi fi de faţă să nu fiu nevoit să-mi arăt îndrăzneala pe care am de gând să o folosesc împotriva unora care cred că noi trăim potrivit dorinţelor omeneşti. 3 Căci, deşi trăim în trup, noi nu ne luptăm trupeşte. 4 Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice prin Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi distrugem argumentele 5 şi orice trufie care se ridică împotriva cunoaşterii de Dumnezeu şi supunem orice gând ascultării de Hristos 6 şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, odată ce ascultarea voastră se va fi împlinit.
7 Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva crede că este al lui Hristos, să se gândească şi aşa: după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi. 8 Şi chiar dacă m-aş mândri mai mult cu autoritatea pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea, nu pentru dărâmarea voastră, tot nu m-aş ruşina. 9 Nu vreau să par că vă înspăimânt cu scrisorile mele, 10 fiindcă ei spun: „Da, scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când e de faţă e slab, iar cuvântul lui fără greutate”. 11 Să ţină seamă aceştia că, aşa cum suntem în cuvânt, în scrisorile noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în faptă şi când vom fi de faţă.
12 Noi nu îndrăznim să ne numărăm printre ei sau să ne comparăm cu unii care se recomandă singuri; fiindcă ei sunt lipsiţi de judecată, căci se măsoară pe ei cu ei înşişi şi se compară tot cu ei înşişi. 13 Noi însă nu ne vom mândri peste măsură, ci după măsura hotărâtă de Dumnezeu ca măsură: să ajungem până la voi. 14 Fiindcă nu ne întindem peste măsură ca şi cum nu am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos. 15 Nu ne mândrim peste măsură cu truda altora, ci avem nădejde, odată cu creşterea credinţei voastre, să devenim şi mai mari printre voi, potrivit măsurii hotărâte nouă, 16 pentru a duce vestea cea bună în ţinuturile de dincolo de voi, fără să intrăm peste lucrarea altuia, ca să nu ne mândrim cu lucruri deja făcute. 17 Cel care se laudă, să se laude în Domnul, 18 fiindcă nu acela care se recomandă singur este recunoscut, ci acela pe care Îl recomandă Domnul!
Відповідь на звинувачення
1 Тож я, Павло, сам закликаю вас лагідністю і покірністю Христа, – я, який «покірний, коли присутній» між вами, «а коли відсутній – відважний» стосовно вас.
2 Тож прошу: коли я прийду, то щоб мені не довелося вдатися до сміливості, яку розраховую рішуче виявити щодо деяких, котрі вважають, що ми чинимо по‑тілесному.
3 Але, перебуваючи в тілі, ми не по‑тілесному воюємо!
4 Бо зброя нашої боротьби не тілесна, а сильна завдяки Богові, щоби знищити твердині; ми руйнуємо задуми
5 та всяку гордість, що повстає проти Божого пізнання; ми підпорядковуємо кожний задум на послух Христові;
6 ми готові відплатити за будь‑який непослух, коли сповниться ваш послух.
7 Ви дивитеся на обличчя. Коли хто переконаний, що він належить Христові, тоді нехай сам врахує ось що: як він, так і ми – Христові.
8 Якби ж я значно більше хвалився нашою владою, яку дав [нам] Господь для вашого збудування, а не для руйнування, то не був би засоромлений.
9 Втім, хай вам не здається, ніби я хочу залякати вас посланнями.
10 Адже мої послання, кажуть, «вагомі та сильні», а коли я «особисто присутній, – то немічний», і мова моя жалюгідна.
11 Та нехай знає такий, що які ми на словах в посланнях, коли відсутні, такі ми й на ділі, коли присутні.
Боже мірило
12 Не сміємо судити чи рівняти себе до інших, які вихваляють самі себе; але ті, котрі самі себе міряють по собі та порівнюють себе із собою, не є розумними.
13 Ми ж не будемо безмірно хвалитися, але згідно з мірою еталона, що його дав нам Бог як міру, яку застосовуємо і до вас.
14 Тож не сягаємо занадто, наче ми не досягли вас: адже ми досягли вас Євангелією Христа!
15 Надмірно не хвалимося чужою працею, а маємо надію, що коли у вас зросте ваша віра, ми надміру звеличимося, згідно з нашим взірцем,
16 щоби звіщати Євангелію далеко за вашими околицями , а не хвалитися готовим на чужому полі.
17 Хто ж хвалиться, нехай хвалиться в Господі.
18 Бо досвідчений не той, хто сам себе ставить, а той, кого ставить Господь.
