Noul legământ şi vechiul legământ
1 Începem iarăşi să ne recomandăm? Sau avem nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Căci este limpede că voi sunteţi scrisoarea lui Hristos, alcătuită şi scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor voastre.
4 Avem această încredere înaintea lui Dumnezeu prin Hristos. 5 Nu că noi am fi în stare să gândim că ceva ar veni de la noi; puterea noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne face pe noi slujitorii noului legământ, nu ai literei, ci ai Duhului, fiindcă litera ucide, însă Duhul dă viaţă.
7 Iar dacă slujirea morţii, săpată în piatră, a fost atât de măreaţă încât fiii lui Israel nu puteau privi faţa lui Moise din cauza slavei trecătoare, 8 cu cât mai măreaţă şi mai slăvită nu va fi slujirea Duhului? 9 Căci dacă slujirea care a adus pedeapsa a fost slăvită, cu cât mai mult o va întrece în slavă slujirea dreptăţii? 10 Iar în această privinţă, ceea ce a fost slăvit atunci, nici măcar nu a fost slăvit, faţă de slava covârşitoare de acum. 11 Căci dacă ceea ce era trecător a fost slăvit, cu mult mai mult este slăvit ceea ce nu piere !
12 De aceea, fiindcă avem această nădejde, ne purtăm în toate pe faţă, 13 nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţă, astfel încât fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Dar gândurile lor s-au împietrit. Fiindcă şi până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, rămâne acelaşi văl, care nu s-a mai ridicat, fiindcă este desfiinţat doar în Hristos. 15 Până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, se aşterne un văl peste inimile lor, 16 dar, de fiecare dată când cineva se întoarce spre Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Căci Domnul este Duhul şi oriunde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toţi, cu faţa descoperită, vedem ca într-o oglindă slava Domnului şi în acelaşi timp suntem schimbaţi într-o slavă tot mai mare, prin Duhul Domnului.
Лист, написаний Духом Живого Бога
1 Хіба ми починаємо знову самих себе представляти? Чи потребуємо, як деякі, рекомендаційних листів до вас або від вас?
2 Наш лист – це ви; він написаний у наших серцях, його знають і читають усі люди.
3 Ви показуєте собою, що, завдяки нашому служінню, ви – лист Христа, написаний не чорнилом, а Духом Живого Бога, не на кам’яних скрижалях, а на тілесних скрижалях ваших сердець.
4 Таку довіру до Бога ми маємо через Христа
5 не тому, що ми спроможні самі собою над чимось роздумувати, наче самі від себе, але наша спроможність – від Бога,
6 Який і дозволив нам стати служителями Нового Завіту – не букви, але Духа, адже буква вбиває, а Дух оживляє.
7 І якщо служіння смерті, викарбуване буквами на камені, було таке славне, що ізраїльські сини не могли дивитися на обличчя Мойсея через минаючу славу його обличчя,
8 то наскільки славнішим буде служіння Духа!
9 Бо коли служіння осуду – слава, то служіння праведності набагато перевершує його в славі.
10 Адже в цьому відношенні не прославилося прославлене – через надмірну славу.
11 Бо коли те, що минає, – славне, то набагато більшим є те, що постійно перебуває в славі.
Де Господній Дух, там свобода
12 Тому, маючи таку надію, діємо з великою сміливістю,
13 а не як Мойсей, який ховав під покривалом своє обличчя, аби сини Ізраїлеві не дивилися на кінець того, що проминає.
14 Але їхнє сприйняття закрите. Бо аж по цей день під час читання Старого Завіту залишається незнятим це покривало, адже воно знімається в Христі.
15 І сьогодні, коли читають книги Мойсея, покривало все ще лежить на їхньому серці.
16 Коли ж хто навертається до Господа, покривало спадає.
17 Господь є Дух, а де Господній Дух, [там] свобода.
18 Ми ж усі з відкритим обличчям, мов у дзеркалі, оглядаємо Господню славу і перетворюємося в той самий образ від слави в славу, як від Господнього Духа.
