Apostolatul lui Pavel
1 Ca unii care lucrăm împreună cu El, vă rugăm deci să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu, 2 căci El spune:
La timpul potrivit te-am ascultat
şi în ziua mântuirii te-am ajutat.
Iată, acum este timpul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii. 3 Nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, ca să nu fie defăimată slujirea, 4 ci ne arătăm în toate ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în suferinţe, în nevoi şi strâmtorări, 5 în bătăi, temniţe, răscoale, în trudă, vegheri şi posturi, 6 prin curăţie, cunoaştere, îndelungă răbdare, bunăvoinţă, prin Duhul Sfânt, prin iubirea neprefăcută, 7 prin cuvântul adevărului şi puterea lui Dumnezeu: prin armele dreptăţii, cele de atac şi cele de apărare, 8 în cinste, dar şi în dispreţ, în defăimare cât şi în bunul renume; priviţi ca nişte înşelători, deşi suntem sinceri; 9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem cunoscuţi; ca nişte muribunzi deşi, iată, trăim; ca nişte condamnaţi, deşi nu suntem încă daţi la moarte; 10 ca nişte oameni întristaţi, dar întotdeauna veseli; ca nişte săraci, deşi îi îmbogăţim pe mulţi; ca unii care nu au nimic, deşi stăpânim totul.
11 Corintenilor, v-am vorbit deschis, inima noastră s-a deschis larg. 12 Nu inima noastră s-a închis pentru voi, ci dragostea voastră pentru noi. 13 Vă vorbesc ca unor copii, răsplătiţi-ne la fel, deschideţi-vă şi voi!
Credincioşii sunt Templul lui Dumnezeu
14 Nu vă înjugaţi în chip nepotrivit cu necredincioşii: ce legătură este între dreptate şi nelegiuire? Şi ce au în comun lumina şi întunericul? 15 Ce înţelegere poate exista între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Fiindcă noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, după cum a spus Dumnezeu:
Voi locui între ei şi voi umbla în mijlocul lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor
şi ei vor fi poporul Meu.
17 De aceea, ieşiţi din mijlocul lor
şi despărţiţi-vă de ei, spune Domnul,
nu vă atingeţi de ceea ce este necurat
şi Eu vă voi primi.
18 Eu voi fi pentru voi Tată,
iar voi îmi veţi fi fii şi fiice,
spune Domnul cel Atotputernic.
Тепер – день спасіння
1 Ми, як співпрацівники, благаємо, щоб ви Божої благодаті не приймали надаремно.
2 Адже сказано: У сприятливий час Я вислухав тебе і в день спасіння допоміг тобі. Ось тепер – час сприятливий! Ось тепер – день спасіння!
3 Ми нікому не чинимо жодної перешкоди, щоб служіння було бездоганним,
4 але в усьому виявляємо себе як слуги Бога: у великому терпінні, в стражданнях, у нещастях, у пригніченнях,
5 у ранах, у в’язницях, у заворушеннях, у труднощах, у недосипаннях, у постах,
6 в очищенні, в пізнанні, в терпеливості, в лагідності, у Святому Дусі, в щирій любові,
7 у слові істини, в силі Божій, зі зброєю праведності у правій та лівій руці,
8 у славі й безчесті, в ганьбі й похвалі; як ті, які сіють оману, але ми правдомовні;
9 як невідомі, але добре знані; як ті, які вмирають, однак ми живі; як карані, але не страчені;
10 як ті, які сумують, але завжди радіють; як убогі, але багатьох збагачуємо; наче ті, які нічого не мають, але всім володіють.
11 Наші уста відкрилися до вас, коринтяни; наше серце широке.
12 У нас вам не тісно, проте тісно у ваших серцях.
13 Кажу вам, наче дітям: майте широке серце й ви.
Ми – храм Живого Бога
14 Не впрягайтеся разом з невірними в чуже ярмо. Що може бути спільного у праведності з беззаконням? Що спільного між світлом і темрявою?
15 Яка згода Христа з Веліяром? Яка частка вірного з невірним?
16 Або яка згода між Божим храмом та ідолами? Адже ми – храм Живого Бога, як сказав Бог: Оселюся в них і ходитиму з ними , і буду їхнім Богом, а вони будуть Моїм народом!
17 Тому вийдіть з‑поміж них і відділіться, – говорить Господь, – і до нечистого не доторкайтеся, і Я прийму вас,
18 і буду для вас Отцем, а ви будете для Мене синами й дочками, – каже Господь Вседержитель!
