Persecutaţia din Ierusalim; eliberarea lui Petru din temniţă
1 În acea vreme, regele Irod i-a prins pe unii din Biserică şi i-a supus la chinuri. 2 Pe Iacov, fratele lui Ioan, a poruncit să-l ucidă cu sabia. 3 Văzând că aceasta a fost pe placul iudeilor, a hotărât să-l aresteze şi pe Petru – era în timpul sărbătorii Azimelor. 4 Aşa că l-a prins şi l-a aruncat în închisoare, lăsându-l în paza a patru străji de câte patru soldaţi, cu gând să-l aducă în faţa poporului după Paşte. 5 Petru era păzit în temniţă în timp ce Biserica se ruga fără încetare lui Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea aceea, pe când aştepta să fie dus la Irod, Petru dormea străjuit de doi soldaţi şi legat cu două lanţuri, iar închisoarea era păzită de gărzi. 7 Şi iată că a apărut un înger al Domnului şi încăperea s-a umplut de lumină. Îngerul l-a trezit pe Petru lovindu-l în coastă şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Lanţurile i-au căzut de pe mâini, 8 iar îngerul i-a spus: „Strânge-ţi brâul şi leagă-ţi sandalele!” şi el a făcut întocmai. Apoi i-a zis: „Pune-ţi haina pe tine şi urmează-mă!” 9 El a ieşit şi l-a urmat şi nu ştia dacă ceea ce face îngerul este aievea. I se părea că are o vedenie. 10 După ce au trecut de prima strajă şi de cea de a doua, au ajuns la poarta de fier care conduce spre cetate şi ea li s-a deschis singură: au ieşit şi au intrat pe o stradă. Deodată, îngerul a dispărut. 11 Când şi-a venit în fire, Petru şi-a spus: „Înţeleg acum, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de tot ce aştepta neamul iudeilor.” 12 Gândindu-se la ce s-a întâmplat, a plecat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. 13 A bătut la poartă şi a venit o slujnică, pe nume Rode, să vadă cine e. 14 Ea a recunoscut vocea lui Petru şi, de bucurie, în loc să-i deschidă poarta, a fugit să le spună tuturor că Petru e la poartă. 15 Ei i-au răspuns: „Ai înnebunit!” Ea tot insista că este el, dar ceilalţi îi ziceau: „Este îngerul lui!” 16 Petru însă rămăsese la poartă şi tot bătea. Când au deschis şi au văzut că este el, au rămas înmărmuriţi. 17 Petru le-a făcut semn să tacă şi le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi le-a zis: „Daţi-le de ştire şi lui Iacov şi fraţilor!” şi ieşind, a plecat în altă parte.
Moartea lui Irod
18 Când a venit dimineaţa, s-a făcut o mare agitaţie între soldaţi pentru că nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu Petru. 19 Irod l-a căutat peste tot şi, pentru că nu l-a găsit, a judecat gărzile şi a poruncit să fie ucişi. Apoi a părăsit Iudeea şi a plecat să locuiască în Cezareea.
20 Irod era foarte mâniat pe cei din Sidon şi din Tir. După ce s-au sfătuit, au trimis pe unii la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, administratorul casei regale, au cerut să se împace, pentru că ţara lor îşi lua hrana din regatul lui Irod. 21 În ziua hotărâtă, Irod s-a îmbrăcat cu hainele regale, s-a aşezat pe tron şi a început să le vorbească. 22 Poporul a început să strige: „Glas de zeu, nu de om!” 23 Într-o clipă, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, l-a lovit un înger al Domnului şi a murit mâncat de viermi.
24 Cuvântul lui Dumnezeu însă creştea şi se înmulţea. 25 Barnaba şi Saul s-au întors în Ierusalim şi, după ce şi-au împlinit slujirea, l-au luat cu ei în Antiohia şi pe Ioan, numit Marcu.
Ірод убиває Якова й ув’язнює Петра
1 На той час цар Ірод простягнув руки, щоби декому з Церкви заподіяти зло.
2 Він убив мечем Якова, брата Івана.
3 А коли побачив, що це подобається юдеям, задумав схопити й Петра. Були тоді дні Опрісноків.
4 Він схопив його і посадив до в’язниці, передав чотирьом четвіркам воїнів, щоб стерегли його, бажаючи вивести його до народу після Пасхи.
5 Отже, Петра стерегли у в’язниці. А ревна молитва за нього підіймалася від Церкви до Бога.
6 Тієї ночі, коли Ірод мав його вивести, Петро спав між двома воїнами, скований двома залізними ланцюгами, і вартові перед дверима стерегли в’язницю.
Дивовижне звільнення Петра
7 І ось Господній ангел став перед ним , і світло засяяло в кімнаті. Штовхнувши Петра в бік, він підвів його, кажучи: Швидко вставай! І залізні кайдани поспадали з його рук.
8 Ангел же сказав йому: Підпережися і надінь своє взуття! Тож він зробив це. І каже йому: Одягнися у свій одяг і йди за мною!
9 Вийшовши, він попрямував за ним, не знаючи, чи те, що відбувається через ангела, є дійсністю, бо думав, що бачить видіння.
10 Минувши першу й другу сторожі, вони прийшли до залізної брами, яка вела до міста, – вона сама собою їм відчинилася. Вийшовши, проминули одну вулицю, – і раптом ангел відступив від нього.
11 Отямившись, Петро сказав: Нині твердо знаю, що Господь послав свого ангела і вирвав мене з рук Ірода та від усього, чого сподівався юдейський народ!
Петро приходить до дому Марії
12 Поміркувавши, він прийшов до дому Марії, матері Івана, прозваного Марком. Тут зібралося багато людей ; вони молилися.
13 Як постукав він у ворота двору, вийшла служниця на ім’я Рода, щоби довідатися.
14 Впізнавши голос Петра, з радості не відчинила дверей, а прибігла і повідомила, що Петро стоїть біля воріт.
15 Вони їй сказали: Ти не в собі! Вона ж наполягала, що так воно є. А вони говорили: Це його ангел!
16 Петро ж стукав далі. Відчинивши, побачили його й жахнулися.
17 Давши їм знак рукою, щоб мовчали, розповів їм, як Господь вивів його із в’язниці. Сказав: Сповістіть це Якову й братам! І, вийшовши, він вирушив до іншого місця.
18 Коли настав день, поміж воїнами зчинилася велика тривога: Що сталося з Петром?
19 Ірод, пошукавши його і не знайшовши, допитав вартових і наказав їх відвести. Потім пішов з Юдеї до Кесарії і перебував [там].
Раптова смерть Ірода
20 Ірод був розлючений на тирців і сидонців. Вони прийшли до нього й однодушно благали Власта, царського постельника, просили примирення, бо їхні території забезпечувалися з царської.
21 Призначеного дня Ірод, зодягнений у царські шати, сівши на судилищі, красномовно виступив перед ними.
22 А юрба почала кричати: Це голос Бога, а не людини!
23 Та раптово вразив його Господній ангел, бо не віддав славу Богові. І з’їли [його] черви, і він помер.
Боже Слово поширюється
24 А Боже Слово зростало і множилося.
25 Варнава й Савло, закінчивши служіння, повернулися в Єрусалим, взявши Івана, якого прозвали Марком.
