Coborârea Duhului Sfânt peste credincioşi
1 Când a venit ziua Cincizecimii erau adunaţi toţi în acelaşi loc. 2 Şi deodată, din cer s-a auzit un vuiet ca un vânt care suflă năprasnic şi a umplut toată casa unde erau adunaţi. 3 Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei. 4 S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum le dădea Duhul să rostească.
5 În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela mulţimea s-a strâns tulburată pentru că fiecare îi auzea vorbind chiar în limba lui 7 şi au rămas uimiţi şi se mirau zicând: „Iată, nu sunt, oare, galileeni, toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi atunci, cum de îi auzim noi, fiecare, vorbind în limba în care ne-am născut? 9 Parţi şi mezi, elamiţi şi locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii şi ai Capadociei, din Pont şi din Asia, 10 din Frigia şi din Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei dinspre Cirene, romani în trecere, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.” 12 Se mirau cu toţii, plini de uimire, şi spuneau unii către alţii „Ce poate să însemne asta?” 13 Alţii însă îi batjocoreau zicând: „Sunt plini de must!”
Petru vesteşte învierea lui Iisus
14 Atunci Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece, le-a zis cu glas tare: „Iudei şi voi, locuitori ai Ierusalimului, să ştiţi toţi! Ascultaţi-mi cuvintele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare, căci este numai ceasul al treilea, 16 ci aceasta este ceea ce s-a spus prin profetul Ioel:
17 Aşa va fi în zilele din urmă, spune Dumnezeu,voi turna din Duhul Meu peste toţi oamenii,iar fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţişi tinerii voştri vor avea viziuni ,iar bătrânii voştri vor visa visuri.18 Chiar şi peste robii şi roabele Melevoi turna din Duhul Meu în zilele aceleaşi ei vor profeţi.19 Voi face minuni sus, în cer,şi semne jos, pe pământ,sânge şi foc şi un vârtej de fum.20 Soarele se va preface în întuneric,iar luna în sângeînainte să vină ziua Domnului, cea mare şi slăvită.21 Şi oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.22 Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe El, cel dat vouă potrivit planului dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, l-aţi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, pironindu-l pe cruce; 24 însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturile morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei. 25 Despre El zice David:
Îl văd mereu pe Domnul înaintea mea,căci El stă la dreapta mea, ca să nu mă clatin.26 De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a înveselit limbaşi chiar şi trupul meu va aştepta cu nădejde,27 fiindcă nu vei părăsi sufletul meu în sălaşul celor morţi, nici nu-l vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţiişi mă vei umple de bucurie cu faţa Ta.29 Fraţilor, îngăduiţi-mi să spun cu îndrăzneală că patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este aici, la noi, până în zilele noastre. 30 Dar David, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu legământ că pe tronul lui va pune unul din urmaşii săi, 31 a văzut mai dinainte învierea lui Hristos şi despre ea a vorbit el când a zis că
nu a fost părăsit în sălaşul celor morţişi nici trupul Său nu va vedea putrezirea.32 Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu şi noi toţi suntem martorii Lui. 33 Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl Duhul Sfânt care fusese făgăduit, pe acesta El l-a revărsat după cum vedeţi şi auziţi. 34 Căci nu David s-a înălţat la ceruri, când zice:
Domnul a zis Domnului meu,Şezi la dreapta Mea35 până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăiaşternut sub picioarele Tale.36 Să ştie, aşadar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Hristos pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit.”
37 Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38 Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt. 39 Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” 40 Şi le mărturisea şi îi îndemna cu multe alte cuvinte, spunându-le: „Salvaţi-vă din mijlocul acestor oameni vicleni!” 41 Aşadar, cei ce au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi s-au adăugat în ziua aceea aproape trei mii de suflete.
Viaţa primilor creştini
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune.
43 Toţi erau cuprinşi de teamă pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Şi toţi cei care crezuseră erau împreună şi aveau totul în comun, 45 îşi vindeau bunurile şi averile şi împărţeau tot după nevoia fiecăruia. 46 În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată, 47 lăudându-l pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot poporul. Iar Domnul sporea zi de zi numărul celor mântuiţi.
Дух Святий сходить на учнів
1 Коли настав день П’ятдесятниці, всі вони були однодушно разом.
2 Раптом з неба долинув шум, наче подув бурхливий вітер, і наповнив увесь дім, де вони сиділи.
3 І з’явилися їм поділені язики, наче вогняні, й осіли на кожного з них.
4 І всі вони наповнилися Духом Святим і почали говорити іншими мовами, як Дух велів їм промовляти.
5 А в Єрусалимі перебували юдеї та побожні люди з кожного народу, який під небом.
6 Коли ж стався цей шум, зібрався натовп, і були збентежені, коли почули, що кожний говорить до них їхньою власною мовою.
7 Вони в нестямі дивувалися і говорили [один до одного]: Хіба всі ці, які говорять, не галилейці?
8 Як же це, що ми чуємо кожний своєю рідною мовою, в якій ми народилися?
9 Партянці й мідянці, еламітці й ті, хто з Месопотамії, з Юдеї та Кападокії, з Понту й Азії,
10 Фригії і Памфилії, Єгипту й околиць Лівії, що біля Киринеї, і захожі римляни,
11 юдеї і прозеліти, критяни й араби, – чуємо, як вони говорять нашими мовами про Божу велич!
12 Тож усі дивувалися і, розгублені, говорили одне одному: Що ж це має бути?
13 Інші, глузуючи, казали, що вони понапивалися вина.
Проповідь Петра
14 А Петро, ставши з одинадцятьма, підвищив свій голос і сказав їм: Мужі юдейські й усі мешканці Єрусалима! Нехай буде це вам відоме, – прислухайтеся до моїх слів!
15 Вони не п’яні, як ви думаєте, бо щойно третя година дня.
16 Але це те, що провістив пророк Йоіл:
17 І буде останніми днями, – каже Бог, – Я виллю від Духа Мого на всяке тіло, і будуть пророкувати ваші сини і ваші дочки, а ваші юнаки видіння побачать, і вашим старцям будуть снитися сни.
18 І в ті дні виллю від Духа Мого на Моїх рабів і на Моїх рабинь, і будуть пророкувати.
19 І дам чудеса на небі вгорі й ознаки на землі внизу: кров, вогонь і куряву диму.
20 Сонце обернеться на темряву, а місяць – на кров, перш ніж прийде Господній день, великий та славний!
21 І станеться, що кожний, хто покличе Господнє Ім’я, спасеться!
22 Мужі ізраїльські, послухайте оці слова: Ісуса Назарянина, мужа, про Котрого вам засвідчив Бог могутніми проявами, чудесами й ознаками, які Бог вчинив через Нього серед вас, як самі знаєте,
23 Його, виданого згідно з Божим задумом і передбаченням, ви вбили, прибивши до хреста руками беззаконників;
24 та Бог Його воскресив, звільнивши від мук смерті, бо не під силу було їй втримати Його.
25 Давид говорить про Нього: Я завжди бачив Господа переді мною, бо Він – праворуч мене, щоб я не похитнувся.
26 Тому зраділо моє серце і звеселився мій язик, навіть тіло моє сповниться надією,
27 бо Ти не залишиш душі моєї в аді й не даси Своєму Святому побачити тління.
28 Ти дав мені пізнати дороги життя і сповниш мене радістю присутності Своєї!
29 Мужі‑брати! Потрібно сміливо сказати вам про патріарха Давида, який помер і був похований, і його гріб у нас аж дотепер.
30 Будучи пророком і знаючи, що Бог клятвою пообіцяв йому з його нащадків [підняти Христа за тілом і] посадити на його престолі,
31 він пророче говорив про воскресіння Христа, що Він не залишиться в аді, і тіло Його не побачить тління.
32 Цього Ісуса воскресив Бог, свідками чого є ми всі.
33 Отже, правицею Божою був Він вознесений, обітницю Святого Духа одержав від Отця і вилив те, що ви бачите і чуєте.
34 Давид не піднявся на небо, бо сам говорить: Сказав Господь Господу моєму: Сядь праворуч Мене,
35 доки не покладу Твоїх ворогів під Твої ноги!
36 Тому нехай певно знає весь дім Ізраїля, що і Господом, і Христом зробив Його Бог – Цього Ісуса, Якого ви розіп’яли!
Тисячі людей приймають хрещення
37 Почувши, вони розчулилися серцем і сказали Петрові й іншим апостолам: Що ж нам робити, мужі‑брати?
38 А Петро [сказав] їм: Покайтеся, і нехай охреститься кожний з вас в Ім’я Ісуса Христа на прощення ваших гріхів, і приймете дар Святого Духа!
39 Адже для вас ця обітниця і для ваших дітей, і для всіх тих, хто далеко, кого лише покличе Господь, Бог наш!
40 Багатьма іншими словами він свідчив та заохочував їх, кажучи: Спасайтеся від цього лукавого роду!
41 Отже, вони, прийнявши [з любов’ю] його слово, охрестилися; і приєдналися до них того дня зо три тисячі душ.
Життя перших християн
42 Перебували вони постійно в навчанні апостолів і в братерській спільності, в ламанні хліба та в молитвах.
43 І страх охопив кожну душу, бо багато чудес і ознак сталося через апостолів; [в Єрусалимі панував великий страх серед усіх].
44 А всі, які повірили, були разом і мали все спільне.
45 Вони продавали маєтки та майно і ділилися ним з усіма, хто потребував.
46 І щодня вони однодушно перебували в храмі та, ламаючи по домах хліб, в радості й простоті серця приймали їжу,
47 вихваляючи Бога та маючи милість у всіх людей. Господь же додавав до них щодня тих, які спасалися.
