Despre prilejul de păcat
1 Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2 I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”
Despre credinţă şi slujire
5 Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6 Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.
7 Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8 Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9 Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10 La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”
Cei zece leproşi
11 Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12 Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13 şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14 Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15 Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17 Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19 Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu
20 Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21 şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22 Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24 La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26 Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27 mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29 iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30 La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32 Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33 Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35 vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. ” 37 La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”
Горе тому, через кого приходять спокуси
1 А до Своїх учнів Він промовив: Неможливо, щоби спокуси не прийшли, та горе тому, через кого вони приходять;
2 йому було б краще почепити жорновий камінь на свою шию і кинутися в море, ніж щоби спокусив одного з цих малих.
Учіться прощати
3 Зважайте на себе! Коли згрішить твій брат, – докори йому, а коли покається, – прости йому.
4 І якщо сім разів на день згрішить проти тебе і сім разів [на день] звернеться до тебе, кажучи: Каюся! – прости йому.
Про силу віри
5 І сказали апостоли Господу: Додай нам віри!
6 А Господь промовив: Коли б ви мали віру, хоч як гірчичне зернятко, і повеліли б цій смоківниці: Вирви себе з корінням і посади себе в морі! – то послухала б вас.
Ми – нікчемні раби
7 Хто з вас, маючи раба, який оре або пасе, скаже йому, коли він прийде з поля: Негайно йди та сідай до столу?
8 Але хіба не скаже йому: Приготуй щось поїсти, підпережися і прислуговуй, поки я наїмся і нап’юся, а потім ти їстимеш і питимеш?
9 Чи подякує він рабові, який виконав наказане? [Не думаю].
10 Так і ви, коли зробите все наказане вам, кажіть: Ми, нікчемні раби, зробили те, що повинні були зробити!
Оздоровлення десятьох прокажених
11 І сталося, як ішов Він до Єрусалима, то проходив через Самарію і Галилею.
12 І як входив Він до одного села, зустріли Його десять прокажених мужів, які стали здалека.
13 Вони піднесли голос, гукаючи: Ісусе, Наставнику, помилуй нас!
14 Побачивши їх, Він сказав: Підіть і покажіться священикам! І сталося так, що коли вони йшли, – очистилися.
15 Один з них, побачивши, що видужав, повернувся, прославляючи Бога гучним голосом,
16 упав обличчям до ніг Його, дякуючи Йому; це був самарієць.
17 У відповідь Ісус сказав: Хіба не десять очистилося? А де ж дев’ять?
18 Не здогадалися повернутися, щоб віддати славу Богові, а тільки цей чужинець?
19 І сказав Він йому: Підведися і йди; твоя віра тебе спасла.
Царство Боже приходить непомітно
20 А як фарисеї запитали: Коли прийде Боже Царство? – Він відповів їм і сказав: Боже Царство не прийде помітно,
21 і не скажуть: Ось тут воно , або там! Адже Боже Царство всередині вас!
Про Другий прихід Ісуса Христа
22 І сказав учням: Настануть дні, коли забажаєте побачити один із днів Людського Сина, – та не побачите.
23 І скажуть вам: Ось тут! – або: Ось там! – не виходьте і не біжіть слідом.
24 Адже як блискавка, блиснувши, світить від краю до краю неба, – так буде і Людський Син Свого дня.
25 Та спершу Він має багато постраждати і бути відкинутим цим родом.
26 І як було за днів Ноя, так буде і за днів Людського Сина:
27 їли, пили, женилися, виходили заміж – до дня, коли увійшов Ной до ковчега; і настав потоп, і вигубив усіх.
28 Так само, як було за днів Лота: їли, пили, купували, продавали, садили, будували,
29 а того дня, коли Лот вийшов із Содома, вогонь і сірка впали з неба і вигубили всіх.
30 Так буде в день, коли з’явиться Людський Син.
31 Того дня, хто буде на даху, а речі його в домі, хай не сходить взяти їх, а хто на полі, також хай не повертається назад.
32 Згадайте дружину Лота.
33 Хто лише прагнутиме душу свою зберегти, він погубить її, а хто погубить, той оживить її.
34 Кажу вам: тієї ночі будуть двоє на одному ліжку, – одного візьмуть, а другого залишать;
35 будуть дві разом молоти, – одну візьмуть, а другу залишать.
36 [Двоє будуть на полі, – одного візьмуть, а другого залишать].
37 І кажуть Йому у відповідь: Де, Господи? А Він відповів їм: Де труп, там зберуться і орли.
