Necredinţa iudeilor; mărturia despre Ioan
1 După ce a terminat de dat învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a plecat de acolo, ca să-i înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor. 2 Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos şi-a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: 3 „Tu eşti Acela care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4 Iisus le-a răspuns: „Duceţi-vă şi-i spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: 5 orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se vesteşte evanghelia. 6 Fericit cel care nu se va poticni de Mine.” 7 Pe când plecau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi venit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 8 Dacă nu, atunci ce aţi venit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei ce poartă haine fine sunt în casele regilor. 9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet, 10 fiindcă el este acela despre care s-a scris:
Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.
11 Adevărat vă spun că, dintre oamenii născuţi pe pământ, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu forţa, iar cei ce străduie pun mâna pe ea. 13 Căci toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan. 14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care urmează să vină. 15 Cine are urechi să audă.
16 Cu cine voi asemăna astfel de oameni ? Ei seamănă cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă unii la alţii:
17 V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat,
v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.
18 Căci a venit Ioan, care nici nu mănâncă, nici nu bea şi ei zic: E îndrăcit! 19 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, şi ei zic: Iată un mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Totuşi, înţelepciunea s-a dovedit dreaptă prin lucrările ei.”
Mustrarea cetăţilor nepocăite
20 Atunci Iisus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile lui, pentru că nu se pocăiseră. 21 „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute la voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. 22 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 23 Şi tu, Capernaume, vei fi oare înălţat până la cer? Până în sălaşul morţilor vei fi coborât, fiindcă, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. 24 De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
Rugăciunea lui Iisus; jugul lui Iisus
25 În vremea aceea, Iisus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. 26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale, prin voia Ta cea bună! 27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu şi nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl. Tot astfel nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, fiindcă eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.”
Посланці від Івана Хрестителя
1 Коли Ісус закінчив наставляти своїх дванадцятьох учнів, то пішов звідти, щоб навчати й проповідувати в їхніх містах.
2 Іван же, почувши у в’язниці про діла Христа, послав своїх учнів
3 запитати Його: Чи Ти є Той, Хто йде, чи нам чекати іншого?
4 А Ісус у відповідь сказав їм: Ідіть і сповістіть Іванові, що чуєте й бачите:
5 сліпі прозрівають, криві ходять, прокажені очищаються і глухі чують, мертві встають, убогим звіщається Євангелія;
6 щасливий той, хто не спокуситься через Мене.
Свідчення Ісуса про Івана Хрестителя
7 Коли ті відходили, Ісус почав говорити людям про Івана: На що ви ходили подивитися в пустелю? На тростину, яку хитає вітер?
8 Або що ходили побачити? Людину, вдягнену в м’які шати? Та ж ті, хто носить м’який одяг, живуть у царських палацах.
9 Кого ж ви вийшли побачити? Пророка? Так, кажу вам: більше, ніж пророка!
10 Це той, про кого написано: Ось Я посилаю Мого ангела перед Твоє обличчя, який приготує Тобі дорогу перед Тобою.
11 Запевняю вас: не було між народженими від жінок більшого за Івана Хрестителя, але найменший у Царстві Небесному більший від нього.
12 Від днів Івана Хрестителя і дотепер Царство Небесне здобувається силою, і ті, хто застосовує силу, здобувають його.
13 Адже всі Пророки й Закон пророкували до Івана;
14 і коли хочете знати, він – Ілля, який має прийти.
15 Хто має вуха, нехай слухає.
До кого подібний цей рід
16 З ким Мені порівняти цей рід? Він подібний до дітей, які сидять на майданах і гукають до інших,
17 кажучи: Ми грали вам на сопілці, та ви не танцювали; ми голосили, та ви не ридали.
18 Бо прийшов Іван, який не їсть, не п’є, а вони кажуть: Біса має.
19 Прийшов Син Людський, Який їсть і п’є, а вони кажуть: Ось ця людина ненажера і п’яниця, друг митників та грішників. Тож виправдалася премудрість власними ділами.
Ісус докоряє невірним містам
20 Тоді почав [Ісус] докоряти містам, у яких сталося найбільше Його чудес, за те, що вони не покаялися:
21 Горе тобі, Хоразине! Горе тобі, Витсаїдо! Бо якби в Тирі й Сидоні сталися ті чудеса, які сталися у вас, вони давно покаялися б у волосяниці та в попелі.
22 Однак кажу вам: Тиру й Сидону буде легше в день суду, ніж вам.
23 І ти, Капернауме, хіба до неба піднесешся? До аду провалишся, бо коли би чудеса, що сталися в тобі, відбулися в Содомі, він існував би донині.
24 Тож кажу вам, що землі содомській легше буде в день суду, ніж тобі.
Заклик до втомлених і обтяжених
25 Того часу, відповідаючи, Ісус сказав: Славлю Тебе, Отче, Господи неба й землі, що втаїв Ти це від премудрих та розумних і відкрив те немовлятам.
26 Так, Отче, бо то було Тобі до вподоби.
27 Все передав Мені Мій Отець, і ніхто не знає Сина, тільки Отець; ані Отця ніхто не знає, лише Син – і той, кому тільки бажає Син відкрити.
28 Прийдіть до Мене всі втомлені та обтяжені, – і Я заспокою вас!
29 Візьміть Моє ярмо на себе і навчіться від Мене, бо Я лагідний і покірний серцем, – і знайдете спокій своїм душам.
30 Адже Моє ярмо любе, і Мій тягар легкий.
