Marele semn al Femeii din ceruri
1 Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2 Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3 Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4 Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5 Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6 Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8 însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10 Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:
Acum a venit mântuirea şi puterea
şi Împărăţia Dumnezeului nostru
şi puterea Hristosului Său,
pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri,
cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Însă ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor
şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri,
şi cei ce locuiţi în ele!
Dar vai vouă, pământ şi mare,
căci a coborât Diavolul la voi
şi vine cu mânie mare,
văzând că nu mai are decât puţin timp!
13 Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15 Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16 Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17 Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18 Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.
Жінка і семиголовий змій
1 І велика ознака з’явилася на небі: жінка, зодягнена в сонце, і місяць під її ногами, а на її голові – вінець із дванадцяти зірок;
2 і маючи в утробі, вона кричала від болю – терпіла муки родів.
3 І з’явилася на небі інша ознака: ось, великий червоний дракон, який мав сім голів і десять рогів, і на його головах – сім вінців.
4 А його хвіст змів третину небесних зірок і скинув їх на землю. І змій став перед жінкою, яка мала народити, щоб, коли народить, пожерти її Дитину.
5 І вона народила Дитину чоловічої статі, Котра має пасти всі народи залізним жезлом. І взяте було її Дитя до Бога і до Його престолу.
6 А жінка втекла в пустелю, де мала місце, приготовлене Богом, щоб там утримувати її тисячу двісті шістдесят днів.
Архангел Михаїл скидає змія на землю
7 І сталася на небі війна: Михаїл та його ангели розпочали бій зі змієм. І змій воював, і його ангели.
8 І не перемогли: не знайшлося для них більше місця на небі.
9 І скинутий був великий дракон, давній змій, котрий зветься диявол і сатана, який обманює весь світ; скинутий він був на землю, і його ангели були скинуті з ним.
10 І я почув гучний голос на небі, що промовляв: Тепер настало спасіння і сила, і Царство нашого Бога, і влада Його Христа, оскільки скинуто обвинувача наших братів, який обвинувачує перед нашим Богом день і ніч.
11 І вони перемогли його кров’ю Агнця та словом свого свідчення, і не злюбили свого життя навіть до смерті.
12 Тому веселіться, небеса, і ті, хто живе на них! Горе землі й морю, бо до вас зійшов диявол, який у великій люті, знаючи, що має обмаль часу!
Змій‑диявол переслідує жінку
13 І коли змій побачив, що скинений на землю, то став переслідувати жінку, яка народила Хлоп’ятко.
14 І було дано жінці два крила великого орла, щоб летіла в пустелю на своє місце, де буде переховуватися впродовж часу, часів і пів‑часу від обличчя змія.
15 А змій випустив за жінкою зі своїх уст воду, наче ріку, щоби змити її рікою.
16 Та земля допомогла жінці, – земля відкрила свої уста й поглинула ріку, яку змій випустив зі своїх уст.
17 Тож змій розлютився на жінку і пішов воювати з рештою її нащадків, які зберігають Божі заповіді й мають свідчення Ісуса.
18 І опинився на морському піску.
