Morţi faţă de păcat, dar vii prin Hristos
1 Aşadar, ce vom spune? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, cei care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Sau nu ştiţi că noi toţi, cei care am fost botezaţi în Hristos Iisus, în moartea Lui am fost botezaţi? 4 Am fost îngropaţi împreună cu El prin botez în moarte, pentru ca, după cum a fost înviat Hristos din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să trăim într-o viaţă nouă. 5 Fiindcă, dacă am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui, la fel vom fi şi în învierea Lui. 6 Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El ca trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai slujim păcatului. 7 Căci cel care a murit este eliberat de păcat. 8 Şi dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 ştiind că Hristos cel înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. 10 Căci murind, faţă de păcat a murit, o dată pentru totdeauna, iar trăind, pentru Dumnezeu trăieşte. 11 Tot aşa şi voi, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos Domnul nostru.
12 Aşadar să nu mai stăpânească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să vă supuneţi poftelor lui, 13 nici să nu vă oferiţi mădularele păcatului, ca arme ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre oferiţi-le lui Dumnezeu ca unelte ale dreptăţii. 14 Fiindcă păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
Ascultarea de Dumnezeu
15 Şi atunci, ce să facem? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16 Nu ştiţi oare că dacă vă oferiţi ca robi cuiva ca să îi fiţi supuşi, sunteţi robii aceluia căruia v-aţi supus: ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre îndreptăţire? 17 Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei care odinioară eraţi robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă modelul învăţăturii încredinţate vouă 18 şi, eliberaţi de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii. 19 Vorbesc omeneşte din cauza slăbiciunii trupului vostru: aşa cum v-aţi dat mădularele voastre sclave necurăţiei şi fărădelegii, în slujba fărădelegii: acum, la fel, oferiţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în slujba sfinţeniei. 20 Fiindcă atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. 21 Şi ce rod aveaţi atunci? Roade de care acum vă ruşinaţi, fiindcă sfârşitul lor este moartea. 22 Acum însă, fiind eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, daţi roade care duc la sfinţire, iar sfârşitul lor este viaţa veşnică. 23 Fiindcă plata păcatului este moartea, însă harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru.
Хай гріх не панує над вами
1 То що скажемо? Будемо залишатися в грісі, щоб множилася благодать?
2 Зовсім ні! Ми, що померли для гріха, як далі будемо жити в ньому?
3 Чи ви не знаєте, що ті з нас, які хрестилися в Ісуса Христа, хрестилися в Його смерть?
4 Тож ми поховані з Ним через хрещення в смерть, щоб так, як Христос встав із мертвих славою Отця, так і ми почали би ходити в оновленні життя.
5 Бо якщо ми з’єдналися з Ним подобою Його смерті, то з’єднаємося з Ним і подобою воскресіння.
6 Знаємо, що стара наша людина розп’ята разом з Ним, щоби гріховне тіло позбавити влади, щоб ми більше не служили гріхові,
7 бо хто помер, той оправданий від гріха.
8 Якщо ми померли з Христом, то віримо, що й будемо жити з Ним,
9 знаючи, що Христос, вставши з мертвих, більше не вмирає – смерть над Ним більше не панує.
10 Бо як Він помер, то тільки один раз помер для гріха, а як живе, то для Бога живе.
11 Так само й ви вважайте себе мертвими для гріха і живими для Бога в [нашому Господі] Ісусі Христі.
12 Хай же гріх не панує у вашому смертному тілі, щоб не підкорятися його пожаданням;
13 не давайте ваших членів гріхові як знаряддя неправедності, але, як ожилі з мертвих, віддавайте себе Богові, а ваші члени віддавайте Богові як знаряддя праведності.
14 Тож хай гріх не панує над вами, бо ви не під Законом, а під благодаттю.
15 То що, будемо грішити, бо ми не під Законом, а під благодаттю? Зовсім ні!
16 Хіба ви не знаєте, що кому віддаєте себе як раби на послух, рабами того ви і є; кого слухаєте: або гріха – на смерть, або послуху – на праведність?
17 Дякувати Богові, що ви були рабами гріха, але сприйняли серцем те вчення, якому віддалися.
18 Звільнившись від гріха, ви стали рабами праведності.
19 Кажу це по‑людському, з огляду на немічність вашого тіла. Бо як ви віддавали ваші члени в рабство нечистоті й беззаконню для беззаконня, так тепер віддайте ваші члени в рабство праведності – для освячення.
20 Бо коли ви були рабами гріха, то були вільні від праведності.
21 Який же плід ви тоді мали? Його ви нині соромитеся, бо його кінець – смерть.
22 Нині ж, звільнившись від гріха і ставши рабами Бога, маєте ваш плід – освячення, а кінець – вічне життя.
23 Адже заплата за гріх – смерть, а Божий дар благодаті – вічне життя в Ісусі Христі, нашому Господі.
