Dumnezeu şi poporul Său Israel
1 Spun adevărul în Hristos. Nu mint! Conştiinţa mi-e martoră în Duhul Sfânt 2 că întristarea mi-e mare şi durerea inimii, nesfârşită. 3 Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup, 4 care sunt israeliţi, care au înfierea, slava, legămintele, Legea, închinarea şi făgăduinţele; 5 ai lor sunt părinţii şi din ei, după trup, este Hristosul, cel care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar cuvântul lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinit. Căci nu toţi cei din Israel sunt cu adevărat Israel 7 şi nu toţii urmaşii lui Avraam sunt copiii lui Avraam, ci numai cei din Isaac vor fi socotiţi urmaşii tăi . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt şi copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi „urmaşi”. 9 Căci cuvântul făgăduinţei este acesta: La anul pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu. 10 Ba mai mult, când Rebeca i-a zămislit pe amândoi copiii din acelaşi Isaac, părintele nostru, 11 – înainte ca ei să fi făcut ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea şi alegerea lui Dumnezeu, 12 alegere care nu ţine de fapte, ci de Cel care cheamă – i s-a spus că cel mai mare îi va sluji celui mai mic , 13 după cum stă scris:
Pe Iacov l-am iubit,
iar pe Esau l-am urât.
14 Ce vom spune deci? Oare Dumnezeu este nedrept? Nicidecum! 15 Căci El îi spune lui Moise:
Voi avea milă de cine vreau să am milă
şi mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.
16 Prin urmare, nu ţine de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu care se îndură. 17 Căci Scriptura îi zice faraonului: De aceea te-am ridicat, ca să-Mi arăt puterea prin tine şi ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul. 18 Aşadar Dumnezeu are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19 Îmi vei spune deci: Atunci de ce mai învinuieşte? Căci cine I-a stat împotrivă voinţei Lui? 20 O, omule! Cine eşti tu ca să te cerţi cu Dumnezeu? Oare un lucru îi va spune făuritorului său: „De ce m-ai făcut aşa?” 21 Oare olarul nu are putere peste lutul lui, aşa încât din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru ceva de cinste şi un altul pentru ceva fără cinste? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei hărăzite pieirii 23 ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale pentru vasele îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Adică pentru noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, 25 aşa cum spune şi în Osea:
Îl voi numi poporul Meu pe cel care nu este poporul Meu
şi iubită pe cea care nu era iubită.
26 Şi unde li se spunea: Voi nu sunteţi poporul Meu,
acolo vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.
27 Iar Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui, 28 pentru că Domnul va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul Său pe pământ. 29 Şi precum a profeţit Isaia:
Dacă Domnul oştirilor nu ne-ar fi lăsat urmaşi,
am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
30 Ce vom zice deci? Că neamurile care nu căutau îndreptăţirea au dobândit îndreptăţirea, însă îndreptăţirea din credinţă, 31 în schimb Israel, care a căutat îndreptăţirea din Lege, nu a găsit-o în Lege. 32 Şi de ce? Fiindcă nu o căutau din credinţă, ci din faptele Legii, s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33 după cum stă scris:
Iată pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere,
dar cine crede în El nu va fi dat de ruşine.
Справжні сини Ізраїля
1 Істину кажу в Христі, не обманюю, як свідчить мені моя совість у Дусі Святому:
2 я маю великий смуток і безупинний біль у своєму серці!
3 Адже я бажав би сам бути відлученим від Христа задля моїх братів, моїх рідних за тілом,
4 тобто ізраїльтян, яким належить синівство, слава, завіти, законодавство, служіння й обітниці.
5 Їхніми є батьки, від них же тілом і Христос, Який є Бог над усіма, благословенний навіки. Амінь.
6 Не те, щоби Боже слово не збулося. Та не всі, хто від Ізраїля, є Ізраїлем.
7 І не всі нащадки Авраама є його дітьми, але: В Ісаакові буде названо тобі нащадка!
8 Тобто не тілесні діти є Божими дітьми, а діти обітниці вважаються за потомство.
9 Бо ось якими були слова обітниці: Цієї ж пори прийду – і в Сарри буде син!
10 І не тільки це, а й Ревекка зачала в той самий час близнят від нашого батька Ісаака.
Боже передбачення у виборі
11 Та ще до їхнього народження, коли нічого – ні доброго, ні злого – вони ще не зробили, щоби постанова Божа виявилася у виборі,
12 не від учинків, але від Того, Хто кличе, – їй було сказано, що старший служитиме меншому,
13 згідно з написаним: Якова Я полюбив, а Ісава зненавидів.
14 Що ж скажемо? Може, в Бога несправедливість? Зовсім ні!
15 Адже Він сказав Мойсеєві: Помилую, кого хочу помилувати, і змилосерджуся, над ким хочу змилосердитися!
16 Отже, це не залежить ні від того, хто бажає, ні від того, хто біжить, але від Бога, Який милує.
17 Бо Писання каже фараонові: Власне, на те Я і поставив тебе, аби показати на тобі Свою силу, щоби прославилося Моє Ім’я на всій землі!
18 Отже, кого хоче, Він милує, а кого хоче, робить черствим.
19 А ти скажеш мені: Тож чому Він ще докоряє? Бо хто може протистояти Його волі?
20 О, людино! Хто ти, що сперечаєшся з Богом? Чи скаже витвір Тому, Хто його створив: Чому Ти зробив мене саме таким?
21 І хіба не має влади гончар над глиною, щоби з тієї самої глини зробити одну посудину на честь, а іншу – на нечесть?
22 Тож Бог, бажаючи показати гнів і виявити Свою могутність, щадив з великим терпінням посудини гніву, які були готові для знищення,
23 щоби показати багатство Своєї слави на посудинах милості, які заздалегідь приготував для слави, –
24 нас, яких покликав не тільки з юдеїв, але і з язичників.
25 Як і в Осії, каже: Назву не Мій народ – Моїм народом, і нелюбиму – улюбленою.
26 І буде: на місці, де сказано їм: Ви – не Мій народ, там їх назвуть синами Живого Бога!
27 Ісая виголошує про Ізраїль: Хоч буде кількість синів Ізраїля, як піску в морі, але спасеться останок!
28 Адже Господь, завершуючи і остаточно вирішуючи, здійснить [по справедливості] справу на землі, [бо справа вирішена остаточно].
29 Так, як про це провіщав Ісая: Якщо би Господь Саваот не залишив нам потомства, ми стали б, як Содом, і уподібнилися би до Гоморри!
Праведність, що з віри
30 Що ж скажемо? Язичники, які не шукали праведності, осягнули праведність, – ту праведність, що з віри,
31 а Ізраїль, який шукав Закону праведності, не осягнув Закону [праведності].
32 Чому? Тому що шукали не з віри, а з діл [Закону]. Вони спіткнулися об камінь спотикання,
33 як написано: Ось, кладу на Сіоні камінь спотикання та скелю спокуси, і хто вірить у Нього, не буде засоромлений!
