1 Căci Legea, având doar umbra lucrurilor bune ce vor veni şi nu chipul lucrurilor adevărate, nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse an de an, fără încetare, să îi desăvârşească vreodată pe cei ce iau parte la ele. 2 Altfel, n-ar fi încetat ei oare să mai aducă jertfe, dacă nu mai aveau conştiinţa păcatelor, de vreme ce fuseseră curăţiţi o dată? 3 Prin jertfe însă, păcatele sunt reamintite în fiecare an, 4 pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu le poate îndepărta.
5 De aceea, când vine în lume, El zice:
Jertfe şi ofrande nu ai vrut,
ci mi-ai pregătit un trup.
6 Nu ţi-au plăcut
arderi de tot şi jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis:
Iată, am venit,
în sulul cărţii este scris despre Mine.
Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.
8 După ce a spus mai întâi: Jertfe şi ofrande, arderi de tot şi jertfe pentru păcat tu nu ai vrut, nici nu ţi-au plăcut , în timp ce toate erau aduse potrivit Legii, 9 El zice, după aceea: Iată, vin să fac voia Ta! şi, astfel, primele sunt desfiinţate ca să rămână în picioare următoarele. 10 Şi prin această voie suntem sfinţiţi noi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Şi orice preot stă în fiecare zi să slujească şi aduce aceleaşi jertfe de nenumărate ori, dar ele nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12 Iisus însă a adus o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. 13 Iar de-atunci, El aşteaptă ca vrăjmaşii să fie puşi la picioarele Lui, 14 pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârşit o dată pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Şi Duhul Sfânt ne aduce mărturie, căci, după ce spune:
16 Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei
după zilele acelea, spune Domnul;
voi pune legile Mele în inima lor
şi le voi scrie în cugetul lor,
17 zice şi:
De păcatele şi de nelegiuirile lor
nu îmi voi mai aduce aminte niciodată.
18 – Iar unde a venit iertarea păcatelor, nu se mai aduce jertfă pentru păcat.
Îndemnuri la credinţă şi statornicie
19 De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus, 20 căci ne-a deschis o cale nouă, vie, prin perdeaua despărţitoare care este trupul Său, 21 şi avem un mare preot peste toată casa lui Dumnezeu. 22 Să ne apropiem deci cu inimi sincere, în credinţă deplină, cu inimi stropite şi curăţite de conştiinţa relelor, cu trupul spălat cu apă curată. 23 Să păstrăm neclintiţi mărturisirea nădejdii, căci Cel ce a promis este credincios, 24 să ne încurajăm unul pe altul în dragoste şi în fapte bune, 25 fără să părăsim adunarea, cum e obiceiul unora, ci îndemnându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua aceea se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim voit, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar aşteptarea înfricoşătoare a judecăţii şi a focului aprins care îi va mistui pe cei care se împotrivesc. 28 Dacă cineva nesocotea legea lui Moise era dat la moarte fără milă, pe mărturia a doi sau trei oameni. 29 Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa pe care o merită cel care-L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi nesocoteşte sângele legământului ca pe ceva neînsemnat, deşi a fost sfinţit prin el, şi îşi bate joc de Duhul harului? 30 Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea,
Eu voi răsplăti!
Şi iarăşi:
Domnul va judeca poporul Său.
31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele dintâi, când aţi fost luminaţi şi aţi răbdat lupte mari şi suferinţe, 33 când unii erau batjocoriţi şi ajunseseră un spectacol în suferinţa lor, în timp ce alţii i-au sprijinit pe cei de-abia scăpaţi cu viaţă; 34 cum aţi avut milă de cei închişi şi aţi întâmpinat cu bucurie luarea averilor voastre, ştiind că, de fapt, toţi aveţi averi mai bune, care nu pier! 35 Nu părăsiţi, aşadar, această îndrăzneală a voastră, care are o mare răsplată! 36 Aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să primiţi făgăduinţa.
37 Doar puţin, încă foarte puţin
şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Cel drept prin credinţă va fi viu,
iar dacă dă înapoi
sufletul Meu nu se va bucura de el!
39 Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.
Прообраз майбутніх благ
1 Адже Закон, маючи тінь майбутніх благ, а не сам образ речей, не може ніколи тими самими жертвами, які щороку постійно приносяться, зробити досконалими тих, які приходять.
2 Інакше вони перестали б приноситися, бо в тих, які здійснюють служіння і які раз очистилися, не було би більше жодного усвідомлення гріхів.
3 Але в них – щорічне нагадування про гріхи,
4 оскільки неможливо, щоб кров телят і козлів усувала гріхи.
5 Тому, входячи у світ, Він каже: Жертв і приношень Ти не схотів, але Ти підготував Мені тіло.
6 Всепалення і жертви за гріх Тобі не до вподоби.
7 Тоді Я сказав: Ось іду, – на початку книги написано про Мене, – щоб виконати, Боже, Твою волю.
8 Сказавши спочатку, що ні жертв, ні приношень, ні всепалень за гріхи, які приносяться, згідно із Законом, – не забажав Ти і не вподобав Собі,
9 а потім додав: Ось іду, щоб виконати волю Твою. Він скасовує перше, щоби поставити друге.
10 Згідно з цією волею ми освячені одноразовим принесенням тіла Ісуса Христа.
11 І кожний священик стояв щоденно на служінні, аби багато разів приносити ті самі жертви, які ніколи не можуть усунути гріхів.
12 Він же, принісши один раз жертву за гріхи, назавжди сів праворуч Бога,
13 далі очікуючи, доки Його вороги не будуть покладені до підніжка Його ніг.
14 Адже одним принесенням Він назавжди вдосконалив тих, які освячуються.
15 Свідчить нам і Дух Святий, згідно зі сказаним:
16 Оце Завіт, який Я укладу з ними по тих днях, – говорить Господь, – дам Мої Закони в їхні серця і запишу їх у їхній розум,
17 і більше не згадаю їхніх гріхів та їхнього беззаконня!
18 А де є прощення їх, там вже немає приношення за гріх.
Нова жива дорога
19 Тому, брати, маючи відвагу входити до святині через кров Ісуса –
20 новою і живою дорогою, яку Він відкрив нам через завісу, тобто через Своє тіло, –
21 і маючи Великого Священика в Божому домі,
22 приступаймо з щирим серцем, у повноті віри, очистивши серця від недоброго сумління, обмивши тіла чистою водою.
23 Непохитно тримаймося визнання надії, адже вірний Той, Хто обіцяв.
24 Будьмо уважні один до одного, заохочуймо до любові та добрих діл;
25 не залишаймо своїх зібрань, як то деякі ввели у звичку, але заохочуймо один одного, і тим більше, чим більше бачите, що наближається день.
Не зневажити Духа благодаті
26 Адже коли ми добровільно грішимо після того, як одержали пізнання істини, то за гріхи немає більше жертви,
27 а є якесь страшне очікування суду і палаючого вогню, що має пожерти противників.
28 Як хто відрікся Закону Мойсея, той без милосердя гине при двох або трьох свідках.
29 Зважте, наскільки суворішого покарання заслужить той, хто потоптав Божого Сина, хто не пошанував крові Завіту, якою освятився, хто зневажив Духа благодаті?
30 Ми знаємо Того, Хто сказав: У Мене – помста, і Я відплачу, – [говорить Господь]. І знову: Господь судитиме Свій народ.
31 Страшно попасти в руки Живого Бога!
32 Тож згадуйте минулі дні, коли ви, просвітившись, витерпіли великий подвиг страждань:
33 або будучи виставленими на посміховисько та знущання, або ж як спільники тих, які опинилися в такому становищі.
34 Адже ви терпіли разом із в’язнями, з радістю приймали розграбування вашого майна, знаючи, що маєте для себе краще і вічне майно [на небі].
35 Тому не залишайте вашої відваги, оскільки вона варта великої нагороди.
36 Вам потрібна терпеливість, щоб виконати Божу волю і одержати обітницю.
37 Адже ще трохи, дуже недовго – і прийде Той, Хто йде, – і не забариться.
38 Праведний Мій житиме вірою, а коли відступить, то Моя душа не матиме вподобання в ньому.
39 Ми ж не з тих, які відступають на загибель, але з тих, які вірять для спасіння душі.
