Marele preot al noului legământ
1 Cel mai important lucru din cele spuse este că avem un astfel de mare preot, care stă la dreapta tronului măririi, în ceruri, 2 şi slujitor al celor sfinte şi al cortului celui adevărat, care a fost ridicat de Domnul, nu de vreun om. 3 Pentru că orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe, de aceea trebuia ca şi marele nostru preot să aibă ceva de adus. 4 Dacă ar fi fost pe pământ, nici nu ar fi putut fi preot, pentru că aici erau deja cei ce aduc darurile după Lege. 5 Aceştia slujesc chipului şi umbrei celor cereşti, aşa cum i s-a spus lui Moise când a fost să ridice cortul: Vezi , i s-a zis, să faci totul după modelul care ţi s-a arătat pe munte! 6 Acum, însă, El a dobândit o slujire mai bună, pentru că este mijlocitorul unui legământ mai bun, care se întemeiază pe făgăduinţe mai bune.
7 Dacă legământul dintâi ar fi fost desăvârşit, atunci nu s-ar fi lăsat loc pentru un al doilea legământ. 8 Căci Dumnezeu îi mustră şi le zice:
Iată vin zile, zice Domnul,
când voi încheia un nou legământ
cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda,
9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor
când i-am luat de mână şi i-am scos afară din ţara Egiptului.
Pentru că ei nu au rămas în legământul meu,
nici Eu nu m-am mai îngrijit de ei, zice Domnul.
10 Acesta este legământul
pe care îl voi încheia cu casa lui Israel
după zilele acelea, spune Domnul:
Voi pune legile Mele în cugetul lor
şi le voi scrie în inima lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor
şi ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nimeni nu-l va mai învăţa pe aproapele său
sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte-L pe Domnul!”
căci toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic
la cel mai mare dintre ei.
12 Pentru că Mă voi purta cu milă faţă de nedreptăţile lor
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.
13 Iar când zice nou , legământul dintâi devine vechi; iar ceea ce este vechi şi îmbătrânit este gata să piară.
Маємо такого Первосвященика
1 У тому, про що я веду мову, головним є ось що: ми маємо такого Первосвященика, Який сів на небі праворуч престолу Величності.
2 Він – Служитель святині та істинного намету, який поставив Господь, а не людина.
3 Адже кожний первосвященик настановляється на те, аби приносити дари й жертви, тому й потрібно, щоб і Він мав що принести.
4 Тому, коли б Він був на землі, то не був би священиком, адже є ті, які приносять дари за Законом,
5 які служать образові й тіні небесного, як було вказано Мойсеєві, коли мав спорудити намет: Пильнуй, кажу, зроби все за зразком, який був показаний тобі на горі!
Новий Завіт
6 А тепер Він прийняв значно краще служіння, оскільки Він є Посередником кращого Завіту, узаконеного на кращих обітницях.
7 Бо якщо б перший Завіт був бездоганним, то для другого не шукалося б місця.
8 Докоряючи їм, Він говорить: Ось надходять дні, – мовить Господь, – коли з домом Ізраїля і з домом Юди Я укладу Новий Завіт, –
9 не за Завітом, який Я уклав з їхніми батьками того дня, коли взяв Я їх за руку, щоб вивести їх з Єгипетської землі. Оскільки вони порушили Мій Завіт, то і Я їх покинув, – каже Господь.
10 Ось Завіт, який Я укладу з домом Ізраїля по тих днях, – говорить Господь, – Мої Закони Я вкладу в їхній розум, напишу їх на їхніх серцях і буду для них Богом, а вони будуть для Мене народом.
11 І ніхто не буде навчати свого ближнього та свого брата, кажучи: Пізнай Господа! – бо всі вони пізнають Мене, від малого до великого.
12 Тому що Я буду милосердний до їхньої неправедності й більше не згадаю їхніх гріхів [та їхнього беззаконня].
13 Коли йде мова про «новий», то тим самим перший Він визнав «старим», а те, що стає давнім і старіє, близьке до зотління.
