Atenţionare împotriva părtinirii
1 Fraţii mei, credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, nu se potriveşte cu părtinirea. 2 Pentru că dacă intră în adunarea voastră un bărbat cu inel de aur şi îmbrăcăminte strălucitoare şi intră şi un sărac cu haină ponosită, 3 iar voi ţineţi seama numai de cel ce poartă haină strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu aşează-te comod aici!” pe când săracului îi ziceţi: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Aşează-te la picioarele mele!” 4 oare nu aţi făcut voi deosebire în sinea voastră şi v-aţi făcut judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Iar voi nu l-aţi cinstit şi pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc şi nu ei vă târăsc prin judecătorii? 7 Nu ei hulesc Numele bun al lui Iisus Hristos care a fost chemat asupra voastră ? 8 Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi , bine faceţi; 9 dar dacă sunteţi părtinitori, săvârşiţi păcat, fiind condamnaţi de Lege drept călcători ai ei. 10 Pentru că oricine păzeşte toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. 11 Căci Cel ce a zis: Să nu săvârşeşti adulter! a zis şi: Să nu ucizi! ; iar dacă tu nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, ai ajuns călcător al Legii. 12 Aşa să vorbiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii; 13 pentru că judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruieşte asupra judecăţii.
Nevoia de credinţă şi de fapte
14 Care este folosul, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar cineva dintre voi le-ar zice: „Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără a le oferi cele necesare trupului, care este folosul? 17 Tot aşa şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Însă altcineva îi poate spune: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea. 19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu şi bine faci, dar şi demonii cred şi se cutremură. 20 Nu vrei să înţelegi o dată, om necugetat, că fără fapte credinţa nu lucrează? 21 Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost socotit drept, când l-a aşezat pe altarul de jertfă pe Isaac, fiul său? 22 Vezi cum credinţa lucra împreună cu faptele lui şi cum faptele au desăvârşit credinţa? 23 Şi aşa s-a împlinit Scriptura, care spune: Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit lui ca dreptate şi a fost numit prieten al lui Dumnezeu . 24 Vedeţi că prin fapte este pus omul în starea de dreptate şi nu numai prin credinţă! 25 La fel a fost şi cu Rahab, prostituata: nu a fost ea prin fapte pusă în starea de dreptate, când i-a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară din cetate pe alt drum? 26 Aşadar, precum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.
Не зважайте на особу
1 Брати мої, не зважайте на особу, майте віру в нашого Господа слави – Ісуса Христа!
2 Адже коли до вашого зібрання ввійде чоловік із золотим перснем, у блискучих шатах, та ввійде бідний у вбогому одязі,
3 а ви поглянете на того, хто в шатах блискучих, і скажете: Ти сядь отут зручно, а бідному скажете: Ти стань отам або сядь тут на моєму підніжку, –
4 то хіба не вчинили ви поділ між собою, хіба не стали суддями з лихими задумами?
5 Слухайте, любі брати мої: хіба не обрав Бог бідних світу як багатих вірою і спадкоємців Царства, яке пообіцяв тим, хто любить Його?
6 А ви зневажили бідного. Хіба не багаті гнітять вас, і хіба не вони тягнуть вас на суди?
7 Хіба не вони ганьблять добре ім’я, яким вас названо?
Закон, суд і милосердя
8 Отже, коли ви виконуєте царський закон згідно з написаним: Люби свого ближнього, як самого себе, – добре робите.
9 Коли ж зважаєте на особу, то чините гріх: Закон звинувачує вас як порушників.
10 Адже хто весь Закон виконує, а згрішить в одному, той став винним у всьому,
11 бо Хто сказав: Не чини перелюбу, – Той і сказав: Не вбивай! Коли ж не чиниш перелюбу, а вбиваєш, ти став порушником Закону.
12 Так говоріть і так робіть, як ті, хто має бути суджений Законом свободи.
13 Тому що суд без милосердя на того, хто не чинив милосердя. Милосердя ставиться вище суду.
Віра без добрих діл – мертва
14 Яка користь, брати мої, коли хтось каже, що віру має, а діл не має? Чи віра може його спасти?
15 Коли брат або сестра будуть голі й позбавлені щоденної їжі,
16 а хтось із вас їм скаже: Ідіть з миром, грійтеся та їжте, але не дасть їм потрібного для тіла, яка з цього користь?
17 Так і віра, коли не має діл, сама по собі є мертвою.
18 Але хтось скаже: Ти маєш віру, а я маю діла; покажи мені свою віру без діл, а я покажу тобі [свою] віру зі своїх діл.
19 Чи віриш ти, що один Бог? Добре робиш! Але й біси вірять і тремтять.
20 О, марна людино! Чи ж не хочеш зрозуміти, що віра без діл не дає плоду?
21 Наш батько Авраам хіба не з діл оправдався, коли приніс свого сина Ісаака на жертовник?
22 Хіба не бачиш, що віра діяла разом з його ділами, і віра стала досконалою через діла?
23 І здійснилося Писання, що каже: Повірив Авраам Богові, і це зараховано йому за праведність, і був названий Божим другом!
24 Хіба не бачите, що людина оправдується ділами, а не самою вірою.
25 Так само й блудниця Рахав хіба не з діл оправдалася, прийнявши розвідників і вивівши їх іншою дорогою?
26 Адже як тіло без духа мертве, так і віра без діл – мертва.
