Rugăciunea preoţească a lui Iisus
1 Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-L pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine. 2 Precum i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat Lui. 3 Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos. 4 Eu Te-am slăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi-ai încredinţat-o. 5 Şi acum slăveşte-mă Tu, Tată, la Tine, cu slava pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.
6 Le-am arătat Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi şi Mi i-ai dat şi au păzit cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat este de la Tine. 8 Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Eu pentru ei Mă rog. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, pentru că ai Tăi sunt. 10 Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit în ei. 11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Tată sfânt, păzeşte-i în Numele Tău pe care Mi l-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. 12 Când eram cu ei, Eu îi păzeam în Numele Tău, pe care Mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Iar acum la Tine vin şi acestea le spun în lume, ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel Rău. 16 Ei nu sunt din lume, aşa cum Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i în adevăr: cuvântul Tău este adevăr. 18 Aşa cum M-ai trimis pe Mine în lume, la fel i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19 Şi eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.
20 Nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 21 ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una. 23 Eu în ei şi Tu în Mine, ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată, aceia pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25 Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Le-am făcut cunoscut Numele Tău şi Îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei.”
Молитва Ісуса за учнів
1 Після цих слів Ісус підвів очі до неба й сказав: Отче, прийшов час. Прослав Свого Сина, щоби [Твій] Син прославив Тебе.
2 Оскільки Ти дав Йому владу над усяким тілом, щоб усім тим, кого Ти дав Йому, Він дав їм вічне життя.
3 Вічне життя є те, щоби знали Тебе, єдиного істинного Бога, і Того, Кого Ти послав, – Ісуса Христа.
4 Я прославив Тебе на землі, завершив справу, яку Ти доручив Мені виконати.
5 А тепер Ти прослав Мене, Отче, в Себе тією славою, яку Я мав у Тебе ще перед тим, як світ постав.
6 Я виявив Твоє Ім’я людям, яких Ти Мені дав зі світу. Твої вони були, і Мені дав Ти їх, і вони зберегли Твоє слово.
7 Нині вони зрозуміли, що все, що Ти дав Мені, є від Тебе.
8 Адже слова, які Ти Мені дав, Я передав їм, і вони прийняли і справді зрозуміли, що Я вийшов від Тебе, повіривши, що Ти Мене послав.
9 Я за них благаю, – не за світ благаю, але за тих, кого Ти Мені дав, бо вони Твої;
10 і все Моє – Твоє, а Твоє – Моє; і Я прославився в них.
11 Я більше не є у світі, а вони у світі; Я ж іду до Тебе! Отче Святий, збережи їх у Твоє Ім’я – тих, кого Ти Мені дав, – щоби були одне, як і Ми.
12 Коли Я був з ними [у світі], Я оберігав їх у Твоє Ім’я, – тих, кого Ти Мені дав, – і Я їх зберіг, і ніхто з них не загинув, крім сина погибелі, щоби сповнилося Писання.
13 Нині ж до Тебе Я іду, і кажу про це у світі, щоб вони в собі мали повноту Моєї радості.
14 Я дав їм Твоє Слово, але світ їх зненавидів, бо вони не від світу, як і Я не від світу.
15 Не благаю, щоб Ти забрав їх від світу, але щоби зберіг їх від злого.
16 Вони не від світу, як і Я не від світу.
17 Освяти їх істиною [Своєю]! Твоє Слово – то істина.
18 Як Ти послав Мене у світ, так і Я послав їх у світ.
19 За них Я посвячую Себе, щоб і вони були освячені істиною.
20 Та благаю не лише за них, а й за тих, хто повірить у Мене через їхнє слово,
21 щоб усі були одне, – так, як Ти, Отче, в Мені, а Я в Тобі, – щоб і вони в Нас були; аби світ повірив, що Ти Мене послав.
22 І Я передав їм славу, яку Ти Мені дав, – щоби були одне, як і Ми одне.
23 Я в них, а Ти – в Мені; хай будуть досконалі в єдності, аби світ пізнав, що Ти Мене послав і полюбив їх, як і Мене полюбив.
24 Отче, хочу, щоб ті, яких Ти Мені дав, були зі Мною там, де Я, щоби бачили Мою славу, яку Ти Мені дав, бо Ти полюбив Мене раніше від створення світу.
25 Отче Праведний! Світ Тебе не пізнав, але Я Тебе пізнав. І вони пізнали, що Ти Мене послав.
26 І Я виявив їм Твоє Ім’я, і виявлятиму, щоб любов, якою Ти полюбив Мене, була в них, і Я – в них.
