Parabolele despre oaia pierdută şi drahma pierdută
1 Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte. 2 Iar fariseii şi cărturarii cârteau, spunând: „Omul acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” 3 Dar El le-a spus o parabolă: 4 „Care om dintre voi care are o sută de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu umblă după cea pierdută până o găseşte? 5 Şi, după ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, se bucură 6 şi, venind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine pentru că mi-am găsit oaia pierdută! 7 La fel vă spun că va fi mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.
8 Şi ce femeie, care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până o găseşte? 9 Şi, după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine fiindcă mi-am găsit drahma pierdută! 10 Vă spun, la fel de mare este bucuria înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
Parabola fiului risipitor
11 Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai mic dintre ei i-a zis tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Tatăl le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multă vreme, adunându-şi toate lucrurile, fiul cel mic a plecat într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânare. 14 După ce a cheltuit tot, a venit o foamete mare în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii acelei ţări. Iar acela l-a trimis la moşia lui să-i păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17 Atunci, gândindu-se în sinea lui, şi-a spus: Câţi argaţi din casa tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune, Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. 19 Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi. 20 Apoi, ridicându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă. Alergându-i în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22 Dar tatăl le-a spus slujitorilor săi: Aduceţi repede haina lui de dinainte şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i inelul pe deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 fiindcă acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească.
25 Dar fiul său mai mare era la câmp. Pe când se apropia de casă, a auzit cântece şi jocuri 26 şi l-a chemat pe unul dintre slujitori şi l-a întrebat ce înseamnă aceasta. 27 Iar acela i-a răspuns: Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a regăsit sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat. 28 El s-a mâniat şi nu voia să intre. Atunci tatăl a ieşit şi îl ruga stăruitor. 29 Dar el i-a răspuns tatălui său: Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, iar tu nu mi-ai dat nici măcar un miel să petrec cu prietenii mei. 30 Însă când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat. 31 Tatăl i-a spus: Fiule, tu eşti mereu cu mine şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar se cădea să petrecem şi să ne bucurăm pentru acest frate al tău care era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat.”
Притча про заблудлу вівцю
1 Підходили до Ісуса всі митники та грішники, щоби послухати Його.
2 І нарікали фарисеї та книжники, говорячи, що Він грішників приймає і з ними їсть.
3 А Він розповів їм ось таку притчу, кажучи:
4 Який чоловік із вас, маючи сто овець і загубивши одну з них, не лишає дев’яносто дев’ять у пустелі та не йде за тією, що загубилася, доки не знайде її?
5 І, знайшовши, бере на свої плечі, радіючи,
6 і, прийшовши до хати, він скликає друзів і сусідів, кажучи їм: Радійте зі мною, бо я знайшов мою вівцю, яка загубилася!
7 Кажу вам, що за одного грішника, який кається, радість на небі буде більша , ніж за дев’яноста дев’ятьма праведниками, які не потребують покаяння.
Притча про загублену драхму
8 Або яка жінка, маючи десять драхм , якщо загубила одну драхму, не запалює світильника і не замітає хати, шукаючи пильно, доки не знайде?
9 А знайшовши, скликає приятельок і сусідок, кажучи: Радійте зі мною, бо я знайшла драхму, що загубилася!
10 Такою, кажу вам, буває радість у Божих ангелів за одного грішника, який кається.
Притча про блудного сина
11 І Він розповів: Один чоловік мав двох синів.
12 І молодший з них сказав батькові: Батьку, дай мені належну частину майна! І він поділив між ними майно.
13 А через декілька днів, забравши все, молодший син подався до далекого краю і там розтратив своє майно, живучи розпусно.
14 Як витратив усе, настав великий голод у тому краї, і він став бідувати.
15 Пішов він та й пристав до одного з громадян тієї землі, а той послав його на свої поля пасти свиней.
16 І бажав він насититися стручками, які їли свині, але ніхто йому не давав.
17 Опам’ятавшись, він сказав: Скільки наймитів мого батька мають у надлишку хліба, а я тут гину з голоду…
18 Встану, піду до свого батька і скажу йому: Батьку, я згрішив перед небом і перед тобою
19 і вже не гідний зватися твоїм сином; прийми ж мене як одного з твоїх наймитів!
20 Тож він, підійнявшись, пішов до свого батька. Коли він був ще далеко, батько побачив його й змилосердився; побігши, кинувся йому на шию і поцілував його.
21 А син сказав йому: Батьку, я згрішив перед небом і перед тобою; я вже не гідний зватися сином твоїм!
22 Та батько сказав своїм рабам: Негайно принесіть найкращий одяг і зодягніть його, дайте перстень йому на руку і взуття на ноги;
23 приведіть відгодоване теля та заколіть; будемо їсти й веселитися,
24 бо цей син мій був мертвий – і ожив, пропав – і знайшовся! І почали веселитися.
25 А його старший син був на полі. Коли, ідучи, наблизився до хати, почув співи й танці.
26 Закликавши одного із слуг, він запитав: Що це таке?
27 Той сказав йому: Твій брат повернувся, і твій батько заколов відгодоване теля, бо здоровим його прийняв.
28 Тож він розгнівався і не хотів увійти. Його батько вийшов і вмовляв його.
29 Та він у відповідь сказав своєму батькові: Ось, стільки років я тобі служу, ніколи не переступав твоєї заповіді, а ти мені не дав і козеняти, щоб я повеселився з моїми друзями.
30 Коли ж цей син твій, який розтратив твоє майно з блудницями, повернувся, ти заколов йому відгодоване теля!
31 А той відказав йому: Сину, ти завжди зі мною, і все моє – твоє.
32 Тут треба таки веселитися і радіти, бо цей брат твій був мертвий – і ожив, пропав – і знайшовся!
