Salutări
1 Pavel, rob al lui Hristos Iisus, chemat să fiu apostol, ales pentru evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care a făgăduit-o mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi, 3 evanghelia despre Fiul Său, care, după trup, s-a născut din sămânţa lui David, 4 şi care, după Duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi, a fost rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, Iisus Hristos, Domnul nostru. 5 Prin El noi am primit har şi apostolat, ca, în Numele Lui, să asculte de credinţă toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi chemaţi să fiţi ai lui Iisus Hristos.
7 Către toţi cei din Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi să fiţi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
Rugăciune şi planuri de vestire a evangheliei în Roma
8 Înainte de toate, îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în întreaga lume. 9 Şi martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu prin evanghelia Fiului Său, că vă pomenesc neîncetat, 10 şi cer întotdeauna în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc în cele din urmă să vin la voi. 11 Fiindcă doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, 12 sau mai degrabă să fim încurajaţi împreună prin credinţa pe care o împărtăşim în comun, voi şi eu. 13 Fraţilor, nu vreau să vă ascund că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi ca să am şi între voi roade, la fel ca între celelalte neamuri, însă am fost împiedicat până acum. 14 Le sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi, 15 aşa că, în ceea ce mă priveşte, doresc să vă vestesc evanghelia şi vouă, celor din Roma.
16 Căci eu nu mă ruşinez de evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede, mai întâi a iudeului, dar şi a grecului. 17 Fiindcă în evanghelie se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credinţă spre credinţă, după cum este scris: cel drept va fi viu prin credinţă.
Degradarea omenirii necredincioase
18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei fărădelegi şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul cu nedreptatea. 19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este limpede, fiindcă Dumnezeu le-a arătat: 20 puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, deşi nevăzute, se văd încă de la întemeierea lumii, fiind înţelese din lucrările Lui. Aşadar, ei nu se pot dezvinovăţi, 21 pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, ci au rătăcit în gândurile lor deşarte, iar inima lor necugetată s-a întunecat. 22 Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni 23 şi au schimbat slava lui Dumnezeu cel nepieritor cu chipuri asemenea omului supus putrezirii, păsărilor, dobitoacelor şi târâtoarelor.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după poftele inimii lor, aşa încât şi-au necinstit trupurile între ei, 25 ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! 26 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice, aşa încât femeile lor au schimbat relaţiile fireşti cu cele împotriva firii. 27 În acelaşi fel şi bărbaţii, părăsind relaţiile fireşti cu femeile, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, săvârşind bărbaţi cu bărbaţi ceea ce este ruşinos, şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. 28 Şi după cum nu au încercat să Îl aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor necugetate, să facă ceea ce nu se cuvine, 29 plini de orice fel de nedreptate, viclenie, lăcomie, răutate, plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelăciune şi obiceiuri rele, bârfitori, 30 calomniatori, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, batjocoritori, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32 Aceştia, deşi cunosc hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, anume că cei care săvârşesc asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că le săvârşesc ei înşişi, dar îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc.
Вітання для церкви в Римі
1 Павло, раб Ісуса Христа, покликаний апостол, вибраний для Божої Євангелії,
2 яку Він заздалегідь пообіцяв через Своїх пророків у Святих Писаннях,
3 про Свого Сина, Який тілом був нащадком Давида
4 і настановлений Сином Божим у силі, за Духом Святості, через воскресіння з мертвих – про Ісуса Христа, Господа нашого,
5 через Якого ми прийняли благодать і апостольство, щоби через Його Ім’я були послушні вірі всі народи,
6 між якими і ви, покликані Ісуса Христа, –
7 усім, хто в Римі, улюбленим Божим, покликаним святим: благодать і мир вам від Бога, нашого Отця, і Господа Ісуса Христа!
Прагнення відвідати вірних у Римі
8 Насамперед дякую моєму Богові через Ісуса Христа за всіх вас, що ваша віра звіщається в усьому світі.
9 І свідком мені є Бог, Якому служу своїм духом у Євангелії Його Сина, що завжди про вас пам’ятаю,
10 постійно прошу у своїх молитвах, щоб колись вдалося, з Божої волі, відвідати вас.
11 Прагну побачити вас, щоби передати вам якийсь духовний дар для вашого зміцнення;
12 тобто разом з вами втішитися спільною вірою – вашою і моєю.
13 Не хочу, брати, щоб ви не знали того, як часто я бажав, аби мати якийсь плід і серед вас, як і серед інших язичників, прийти до вас, але все щось перешкоджало – аж до сьогодні.
14 Я боржник перед греками і варварами, мудрими і немудрими;
15 тому, щодо мене, то я готовий і вам, які в Римі, звістити Євангелію.
Радісна Звістка – Божа сила
16 Адже я не соромлюся Радісної Звістки [Христа], тому що вона – Божа сила на спасіння кожному, хто вірить: перше – юдеєві, а тоді – грекові.
17 Адже праведність Божа відкривається в ній з віри у віру, як написано: А праведний вірою житиме.
Гнів Божий на неправедність
18 Оскільки гнів Божий з’являється з неба на всяку безбожність і неправедність людей, які правду стримують неправедністю;
19 адже те, що можна знати про Бога, відоме їм, тому що Бог їм відкрив.
20 Тож Його невидиме – Його вічна сила і Божественність – від створення світу через творіння стає зрозумілим. Так що немає їм виправдання.
21 Адже пізнавши Бога, вони не прославили Його як Бога, не подякували Йому . Але їхні думки стали нікчемними, а нерозумні їхні серця – оповиті темрявою.
22 Називаючи себе мудрими, вони стали нерозумними,
23 і славу нетлінного Бога вони замінили подобою тлінної людини, птахів, чотириногих і плазунів.
Покинуті Богом
24 Тому Бог через пожадання їхніх сердець віддав їх нечистоті, щоб вони самі між собою безчестили свої тіла.
25 Вони замінили Божу істину на неправду, поклонялися і служили творінню більше, ніж Творцеві, Який є благословенний навіки! Амінь .
26 Тому Бог віддав їх ганебним пристрастям: їхні жінки замінили природне єднання на протиприродне;
27 так само й чоловіки, залишивши природне єднання з жінкою, розпалилися своєю пристрастю один до одного; чоловіки з чоловіками роблять ганьбу і самі в собі пожинають належну відплату за свій блуд.
28 Оскільки вони вважали за непотрібне пізнати Бога, то видав їх Бог їхньому перекрученому розумові, щоби чинили те, чого не личить.
29 Вони сповнені всякої неправди, лукавства, зажерливості, злоби; повні заздрості, вбивства, суперечок, підступу, поганих звичок, пліткарства;
30 вони наклепники, богоненависники, напасники, зухвалі, горді, хвалькуваті, винахідники зла, непокірні батькам,
31 нерозумні, зрадливі, безсердечні, [непримиренні], немилосердні.
32 Вони, знаючи про суд Божий, що ті, хто таке коїть, варті смерті, не тільки продовжують це робити, але й схвалюють інших, які таке чинять.
