Eliberaţi de sub Lege: analogia căsătoriei
1 Fraţilor, oare nu ştiţi – fiindcă le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea stăpâneşte asupra omului cât timp trăieşte el? 2 Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei. 3 Prin urmare, dacă ea se va dărui altui bărbat, atât timp cât îi trăieşte bărbatul, se va numi adulteră. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu este adulteră dacă se dăruieşte altui bărbat. 4 La fel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost înviat din morţi, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu. 5 Când trăiam prin trup, patimile păcatelor lucrau în mădularele noastre datorită Legii, ca să aducem rod morţii. 6 Însă acum am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim în Duhul cel nou, nu după litera cea veche.
Legea şi păcatul: dilemele credinciosului
7 Ce vom spune deci? Este legea păcat? Nicidecum! Însă eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege. N-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu zicea: Să nu pofteşti! 8 Dar păcatul, prinzând prilejul dat de poruncă, a stârnit în mine toate poftele; căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. 11 Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. 12 Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. 15 Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. 19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. 22 Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? 25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.
Шлях до звільнення від Закону
1 Хіба ви не знаєте, брати, – а звертаюся я до тих, хто знає Закон, – що Закон має владу над людиною, доки вона живе?
2 Одружена жінка, доки живе її чоловік, пов’язана з ним законом; коли ж помре чоловік, вона звільняється від закону чоловіка.
3 Тому, доки її чоловік живий, її вважатимуть перелюбницею, якщо стане дружиною іншого чоловіка. Коли ж помре чоловік, вона звільняється від Закону і не буде перелюбницею, якщо вийде заміж за іншого.
4 Тому, брати мої, і ви померли для Закону тілом Христа, аби належати іншому, – Тому, Хто встав із мертвих, щоб ми принесли плід Богові.
5 Бо коли ми були в тілі, то гріховні пристрасті, які виявляються через Закон, діяли в наших членах, щоби приносити плід смерті.
6 Нині ж ми звільнилися від Закону, померли для того, що нас зв’язувало, щоб служити в оновленні духа, а не в стародавності букви.
Гріх пізнається через Закон
7 То що ж скажемо? [Хіба] Закон – то гріх? Зовсім ні! Але я пізнав гріх тільки через Закон. Я не знав би пожадливості, якби Закон не говорив: Не пожадай.
8 Тож гріх, узявши привід від заповіді, викликав у мені всяку пожадливість, адже гріх без Закону – мертвий.
9 Я жив колись без Закону, а як прийшла заповідь, гріх ожив,
10 а я помер, тому заповідь, дана для життя, спричинила мені смерть.
11 Бо гріх, що взяв привід через заповідь, звів мене й умертвив нею.
12 Отже, Закон – святий, і заповідь – свята, праведна та добра.
13 Хіба те, що добре, спричинило мені смерть? Зовсім ні! Але гріх, щоб і виявитися гріхом, спричинив мені смерть через добро, аби гріх став надмірно грішним завдяки заповіді.
Закон Божий і закон гріха
14 Бо знаємо, що Закон є духовний, а я – тілесний, проданий гріхові.
15 Адже я не розумію, що чиню: роблю не те, що хочу, а те, що ненавиджу.
16 Коли ж я роблю те, чого не хочу, то погоджуюся із Законом, що він добрий.
17 Бо тепер уже не я це виконую, але гріх, який живе в мені.
18 Адже знаю, що не живе в мені, тобто в моєму тілі, добро: бажання є в мені, але щоб виконувати це добро, того не [знаходжу].
19 Тож не роблю те добре, яке хочу, але те недобре, якого не хочу, – те роблю.
20 Якщо ж я роблю те, чого не хочу, то вже не я це роблю, а той гріх, який живе в мені.
21 Отже, я відкриваю такий закон: коли я хочу робити добро, то зло налягає на мене.
22 За внутрішньою людиною я насолоджуюся Божим Законом,
23 та бачу інший закон у моїх членах, який воює із законом мого розуму й полонить мене законом гріха, що міститься в моїх членах.
24 Нещасна я людина! Хто визволить мене від цього тіла смерті?
25 Подяка Богові через Ісуса Христа, Господа нашого! Отже, я сам розумом служу Божому Законові, а тілом – законові гріха.
