A doua călătorie misionară a lui Pavel
1 Pavel a ajuns în Derbe şi în Listra. Acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei evreice credincioase, iar tatăl său era grec. 2 Fraţii din Listra şi din Iconia dădeau o mărturie bună despre el. 3 Pavel a dorit ca Timotei să vină cu el şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care locuiau în locurile acelea şi care ştiau, cu toţii, că tatăl său era grec. 4 Pe când călătoreau prin cetăţi, ei transmiteau fraţilor să păzească hotărârile apostolilor şi ale prezbiterilor din Ierusalim. 5 Astfel, Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
Călăuzirea lui Pavel şi Sila spre Macedonia şi Grecia
6 Au trecut de regiunea Frigiei şi Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în provincia Asiei. 7 Au sosit la hotarele Misiei şi au încercat să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat. 8 Trecând şi de Misia, s-au coborât la Troas. 9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un macedonean stătea în picioare şi îl ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”. 10 După ce a avut el această vedenie, am căutat să pornim imediat spre Macedonia, fiindcă eram convinşi că Dumnezeu ne cheamă să le vestim evanghelia.
11 Ne-am îmbarcat la Troas şi am mers drept spre Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, 12 şi de acolo la Filipi, care este cea mai importantă cetate a Macedoniei şi colonie romană. Ajungând în cetate, am rămas aici câteva zile.
Pavel şi Sila în Filipi
13 În ziua sâmbetei am ieşit dincolo de poartă, lângă râu, unde ne gândeam că este un loc de rugăciune şi ne-am aşezat să vorbim cu femeile care se adunaseră. 14 O femeie, pe nume Lidia, vânzătoare de purpură, o temătoare de Dumnezeu din cetatea Tiatira, i-a ascultat, iar Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce s-a botezat ea şi casa ei, ne-a rugat: „Dacă m-aţi socotit credincioasă Domnului şi aţi venit în casa mea, vă rog să rămâneţi!” Şi ne-a făcut să rămânem.
16 S-a întâmplat însă că, pe când mergeam noi la rugăciune, ne-a ieşit înainte o sclavă posedată de duhul lui Python, care ghicea şi aducea mult câştig stăpânilor ei. 17 Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt, ei vă vestesc calea mântuirii!” 18 Şi a făcut aşa timp de multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „În Numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc, ieşi din ea!” Şi a ieşit chiar în clipa aceea. 19 Când au văzut stăpânii ei că s-a dus izvorul lor de câştig, i-au prins pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă la conducătorii cetăţii 20 şi, punându-i înaintea judecătorilor, au zis: „Oamenii aceştia, care sunt iudei, ne tulbură cetatea 21 şi ne vestesc obiceiuri pe care noi, romanii, nu se cuvine nici să le primim, nici să le facem!” 22 Mulţimea s-a dezlănţuit împotriva lor iar judecătorii au poruncit să li se rupă hainele şi să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce au fost bătuţi aspru, i-au aruncat în temniţă şi au poruncit temnicerului să-i păzească cu străşnicie. 24 După o astfel de poruncă, el i-a luat şi i-a aruncat în fundul temniţei şi le-a pus picioarele în butuci.
25 La miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi îi cântau laude lui Dumnezeu, iar ceilalţi întemniţaţi îi ascultau. 26 Deodată s-a făcut un cutremur atât de puternic încât s-au zguduit temeliile temniţei şi într-o clipă s-au deschis toate uşile şi s-au desfăcut toate lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit din somn şi când a văzut că uşile temniţei sunt deschise a scos sabia şi a vrut să-şi pună capăt zilelor, crezând că prizonierii au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu putere şi i-a zis: „Nu-ţi face nici un rău, căci suntem toţi aici!” 29 El a cerut o lumină şi s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila. 30 Apoi i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32 Şi i-au vestit cuvântul Domnului şi lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 El i-a luat chiar în clipa aceea, noaptea, şi le-a spălat rănile şi s-a botezat imediat, şi el şi toţi ai lui. 34 Apoi, i-a dus în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată familia şi slujitorii săi, căci crezuse în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis lictorii cu porunca: „Eliberează-i pe oamenii aceia!” 36 Temnicerul a spus vorbele lor lui Pavel: „Judecătorii au trimis poruncă să fiţi eliberaţi. Ieşiţi acum şi mergeţi în pace!” 37 Pavel însă le-a răspuns: „Ei ne-au bătut în public, fără judecată, pe noi care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă şi acum ne scot afară pe ascuns? Nu se poate aşa, să vină chiar ei să ne conducă afară!” 38 Lictorii au spus judecătorilor aceste cuvinte. Când au auzit că Pavel şi Sila sunt cetăţeni romani, 39 ei s-au dus şi i-au rugat şi i-au condus afară, cerându-le să plece din cetate. 40 Când au ieşit din închisoare, Pavel şi Sila au mers în casa Lidiei, unde i-au întâlnit pe fraţi şi, după ce i-au încurajat, au plecat.
Тимофій приєднується до Павла і Сили
1 Прибув він до Дервії і Лістри. І ось був тут один учень на ім’я Тимофій, син жінки‑юдейки, яка повірила, і батька грека.
2 Про нього добре свідчили ті брати, які були в Лістрі та Іконії.
3 Павло забажав, щоб він ішов з ним, тож узяв і обрізав його через юдеїв, які були в тих місцевостях, бо всі знали, що його батько був грек.
4 Коли вони переходили через міста, то передавали братам зберігати постанови, які схвалили в Єрусалимі апостоли і старші.
5 Церкви ж зміцнювалися у вірі та щодня кількісно зростали.
6 Вони пройшли через Фригію і Галатійську країну, оскільки Святий Дух заборонив їм звіщати слово в Азії,
7 а дійшовши до Мисії, вони намагалися піти до Витинії, та Дух Ісуса їм не дозволив.
8 Перейшовши через Мисію, вони прибули до Троади.
Нічне видіння. Павло поспішає в Македонію
9 І вночі з’явилося Павлові видіння: якийсь чоловік, македонець, стояв і благав його, закликаючи: Прийди до Македонії, допоможи нам!
10 Коли побачив він те видіння, ми відразу постаралися піти до Македонії, зрозумівши, що Бог покликав нас благовістити їм.
11 Відпливши з Троади, ми прибули до Самотракії, а наступного дня – до Неаполя;
12 звідти – до Филип – міста‑колонії, що є першою частиною Македонії. У тому місті ми перебували декілька днів.
13 А в суботу вийшли за браму до річки, де, за звичаєм, було місце молитви, і, посідавши, говорили до жінок, які зібралися.
Навернення Лідії
14 І слухала одна жінка на ім’я Лідія, продавщиця кармазину з міста Тиятир, яка шанувала Бога. Господь відкрив їй серце, аби сприймати те, що говорив Павло.
15 Коли охрестилася вона та її дім, то просила, кажучи: Якщо ви вважаєте мене вірною Господу, то прийдіть у мій дім та й живіть! І змусила нас.
Павло виганяє віщунського духа. Побиття і ув’язнення
16 І сталося, як ішли ми на молитву, зустріла нас одна рабиня, яка мала дух віщуна; віщуючи, вона приносила великий прибуток своїм господарям.
17 Вона йшла слідом за Павлом і за нами й кричала, вигукуючи: Ці люди – раби Бога Всевишнього, вони провіщають вам шлях спасіння!
18 Вона робила це багато днів. Тож надокучило [це] Павлові, і він, обернувшись, сказав духові: Наказую тобі Ім’ям Ісуса Христа – вийди з неї! І він вийшов у той же час.
19 Її пани, побачивши, що пропала надія на їхній заробіток, взяли Павла і Силу та потягли на майдан, до влади;
20 провівши їх до воєвод, вони сказали: Ці люди, будучи юдеями, бунтують наше місто
21 і навчають звичаїв, котрих нам, римлянам, не годиться ні переймати, ні виконувати!
22 І юрба напала на них, а воєводи, подерши на них одяг, наказали бити їх палицями.
23 Тож завдавши їм багато побоїв, посадили у в’язницю, давши вказівку в’язничному сторожеві пильно їх охороняти.
24 Він, діставши таку вказівку, засадив їх до внутрішньої темниці й забив їхні ноги в колодки.
Навернення в’язничного сторожа
25 Опівночі Павло й Сила, молячись, співом прославляли Бога, а в’язні слухали їх.
26 Раптом стався великий землетрус, аж порушилася основа в’язниці; враз повідчинялися всі двері, і з усіх поспадали кайдани.
27 А коли прокинувся сторож в’язниці й побачив, що двері в’язниці відчинено, витягнув меча і хотів себе вбити, думаючи, що в’язні повтікали.
28 Та Павло закричав сильним голосом, гукаючи: Не заподій собі ніякого зла, бо всі ми тут!
29 Той, попросивши світла, вскочив і, тремтячи, припав до Павла та Сили,
30 і, вивівши їх надвір, запитав: Добродії, що потрібно мені робити, аби спастися?
31 А вони сказали: Віруй в Господа Ісуса [Христа] – і спасешся ти та твій дім!
32 І говорили йому Господнє Слово й усім, хто в його домі.
33 І забравши їх тієї ж пори ночі, обмив їхні рани і тут же охрестився сам і вся його родина.
34 Завівши їх до хати, запросив до столу і радів з усім своїм домом, що повірив у Бога.
35 Коли ж настав день, воєводи послали виконавців сказати: Відпусти цих людей!
36 І сторож в’язниці переказав ці слова Павлові: Воєводи прислали наказ вас відпустити. Тож виходьте тепер і йдіть з миром.
37 Але Павло відповів їм: Нас, римських громадян, прилюдно побито, без суду посаджено у в’язницю, а тепер таємно виводять нас? Ні, хай самі прийдуть і виведуть нас!
38 Ці слова виконавці сповістили воєводам. Ті ж, почувши, що вони римські громадяни, налякалися,
39 тож прийшли, попросили їх вийти і, вивівши, благали піти з міста.
40 Вийшовши із в’язниці, вони прибули до Лідії і, побачивши братів, потішили [їх] та й пішли.
