Viaţa nouă în Duhul Sfânt
1 Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus, 2 fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El L-a trimis pe propriul Său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat, 4 aşa încât dreptatea Legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh. 5 Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului. 6 Fiindcă alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace. 7 Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate, 8 iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupului nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10 Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort faţă de păcat, dar duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11 Iar dacă Duhul celui care L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi.
12 Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului, 13 pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin duhul ucideţi faptele trupului, veţi fi vii. 14 Fiindcă toţi cei sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!” 16 Duhul Însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El.
Slava viitoare
18 Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi. 19 Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii; 23 şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja? 25 Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26 De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul Însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit. 27 Iar Cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. 28 Ştim deci că celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul Său, totul le este rânduit spre bine. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi. 30 Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit.
31 Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? 32 El, care nu L-a cruţat nici măcar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El? 33 Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte. 34 Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia? 36 După cum stă scris:
Pentru Tine suntem daţi morţii în toate zilele,
suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiat.
37 Însă în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. 38 Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, îngerii sau stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, 39 înălţimea ori adâncul şi nici vreo altă făptură nu ne vor putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru.
Життя в Дусі – визволення від закону гріха
1 Тож немає тепер жодного осуду тим, які в Ісусі Христі [ходять не за тілом, а за Духом].
2 Тому що Закон Духа, тобто життя в Ісусі Христі, визволив тебе від закону гріха і смерті.
3 Адже що було неможливе для Закону через немічність тіла, – Бог, пославши Свого Сина в подобі гріховного тіла і задля гріха, засудив гріх у тілі,
4 щоб оправдання Закону здійснилося в нас, які ходимо не за тілом, а за Духом.
5 Тому що ті, котрі за тілом, думають про тілесне, а ті, які за Духом, – про духовне.
6 Адже тілесні задуми – то смерть, а задуми Духа – то життя і мир,
7 оскільки тілесні задуми – ворожнеча проти Бога, тому що вони не коряться Божому Законові, та й не можуть.
8 І ті, хто живе по‑тілесному, догодити Богові не можуть.
9 Ви живете не по‑тілесному, а Духом, тому що Божий Дух живе у вас. Якщо ж хто не має Христового Духа, той не Його.
10 А коли Христос є в вас, то хоча тіло мертве через гріх, але дух живе через праведність.
11 Якщо Дух Того, Хто воскресив Ісуса з мертвих, живе в вас, то Той, Хто підняв Христа з мертвих, оживить і ваші мертві тіла тим самим Духом, Який живе в вас.
12 Тому, брати, ми не боржники тіла, щоби по‑тілесному жити.
13 Бо якщо живете по‑тілесному, то маєте померти; якщо ж Духом умертвляєте тілесні вчинки, то будете жити.
Не раби, а діти Божі
14 Адже всі, яких веде Божий Дух, – сини Божі.
15 Тому що ви не одержали духа рабства знову на страх, але одержали Духа синівства, яким кличемо: Авва, Отче!
16 Сам Дух свідчить нашому духові, що ми – діти Божі.
17 Якщо ж ми діти, то й спадкоємці, – спадкоємці Бога і співспадкоємці Христа, якщо тільки з Ним страждаємо, щоби з Ним і прославитися.
18 Бо я вважаю, що страждання теперішнього часу нічого не варті порівняно з майбутньою славою, яка має з’явитися нам.
19 Усе творіння з надією очікує з’явлення Божих синів.
20 Адже творіння підкорилося марноті не добровільно, а через того, хто його підкорив, з надією,
21 що саме творіння буде визволене від рабства тління – для свободи слави дітей Божих.
22 Бо знаємо, що все творіння разом стогне і страждає аж донині.
23 Та не тільки воно, але й ми самі, маючи зачаток Духа, самі в собі стогнемо, очікуючи усиновлення та викуплення нашого тіла.
24 Адже ми надією спаслися. Надія ж, яку бачимо, вже не є надією, бо хіба надіється хтось на те, що бачить?
25 Коли ж надіємося на те, чого не бачимо, то з терпінням очікуємо його.
26 Отак і Дух допомагає нам у наших немочах, адже не знаємо, за що і як маємо молитися, але сам Дух заступається [за нас] невимовними зітханнями.
27 А Той, Хто досліджує серця, знає, які бажання Духа, бо Він заступається за святих з Божої волі.
Божа любов до нас
28 Знаємо, що тим, які люблять Бога, котрі покликані за Його постановою, все сприяє до добра.
29 Адже кого Він наперед пізнав, тих і визначив наперед, щоби були вони подібні до образу Його Сина, аби бути Йому первістком серед багатьох братів,
30 а кого наперед визначив, тих і покликав, кого ж покликав, тих і оправдав, а кого оправдав, тих і прославив.
31 Що ж скажемо на це? Якщо Бог за нас, то хто проти нас?
32 Той, Хто Свого Сина не пощадив, а видав Його за нас усіх, то хіба разом з Ним не подарує нам і всього?
33 Хто буде звинувачувати Божих обранців? Бог – Той, Хто оправдує!
34 А хто судитиме? Ісус Христос, Який помер і воскрес, Який по правиці Бога, – Він і заступається за нас!
35 Хто нас відлучить від любові Христа? Чи страждання, чи утиски, чи переслідування, чи голод, чи нагота, чи небезпека, чи меч?
36 Так, як написано: За Тебе вбивають нас щодня, нас вважають за овець, призначених на заріз.
37 Але в цьому всьому перемагаємо – завдяки Тому, Хто нас полюбив.
38 Адже я переконаний, що ні смерть, ні життя, ні ангели, ні влади, ні теперішнє, ні майбутнє, ні сили,
39 ні висота, ні глибина, ні будь‑яке інше творіння не зможе нас відлучити від Божої любові, яка в Ісусі Христі, нашому Господі!
