1 And it came to pass in Iconium, that they went both together into the synagogue of the Jews, and so spake, that a great multitude both of the Jews and also of the Greeks believed. 2 But the unbelieving Jews stirred up the Gentiles, and made their minds evil affected against the brethren. 3 Long time therefore abode they speaking boldly in the Lord, which gave testimony unto the word of his grace, and granted signs and wonders to be done by their hands. 4 But the multitude of the city was divided: and part held with the Jews, and part with the apostles. 5 And when there was an assault made both of the Gentiles, and also of the Jews with their rulers, to use them despitefully, and to stone them, 6 They were ware of it , and fled unto Lystra and Derbe, cities of Lycaonia, and unto the region that lieth round about: 7 And there they preached the gospel.
8 ¶ And there sat a certain man at Lystra, impotent in his feet, being a cripple from his mother’s womb, who never had walked: 9 The same heard Paul speak: who stedfastly beholding him, and perceiving that he had faith to be healed, 10 Said with a loud voice, Stand upright on thy feet. And he leaped and walked. 11 And when the people saw what Paul had done, they lifted up their voices, saying in the speech of Lycaonia, The gods are come down to us in the likeness of men. 12 And they called Barnabas, Jupiter; and Paul, Mercurius, because he was the chief speaker. 13 Then the priest of Jupiter, which was before their city, brought oxen and garlands unto the gates, and would have done sacrifice with the people. 14 Which when the apostles, Barnabas and Paul, heard of , they rent their clothes, and ran in among the people, crying out, 15 And saying, Sirs, why do ye these things? We also are men of like passions with you, and preach unto you that ye should turn from these vanities unto the living God, which made heaven, and earth, and the sea, and all things that are therein: 16 Who in times past suffered all nations to walk in their own ways. 17 Nevertheless he left not himself without witness, in that he did good, and gave us rain from heaven, and fruitful seasons, filling our hearts with food and gladness. 18 And with these sayings scarce restrained they the people, that they had not done sacrifice unto them.
19 ¶ And there came thither certain Jews from Antioch and Iconium, who persuaded the people, and, having stoned Paul, drew him out of the city, supposing he had been dead. 20 Howbeit, as the disciples stood round about him, he rose up, and came into the city: and the next day he departed with Barnabas to Derbe. 21 And when they had preached the gospel to that city, and had taught many, they returned again to Lystra, and to Iconium, and Antioch, 22 Confirming the souls of the disciples, and exhorting them to continue in the faith, and that we must through much tribulation enter into the kingdom of God. 23 And when they had ordained them elders in every church, and had prayed with fasting, they commended them to the Lord, on whom they believed. 24 And after they had passed throughout Pisidia, they came to Pamphylia. 25 And when they had preached the word in Perga, they went down into Attalia: 26 And thence sailed to Antioch, from whence they had been recommended to the grace of God for the work which they fulfilled. 27 And when they were come, and had gathered the church together, they rehearsed all that God had done with them, and how he had opened the door of faith unto the Gentiles. 28 And there they abode long time with the disciples.
1 Ajungând în Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat, cum le era obiceiul, în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât foarte mulţi dintre iudei şi greci au crezut. 2 Dar iudeii care n-au crezut au stârnit şi au învrăjbit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3 Ei însă au petrecut acolo multă vreme, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul care a dat mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau de partea iudeilor, alţii cu apostolii. 5 Iudeii şi neamurile se înţeleseseră împreună cu conducătorii lor să-i huiduie şi să-i ucidă cu pietre, 6 dar apostolii, când au aflat, au fugit în Listra şi Derbe, în cetăţile din Licaonia şi în împrejurimi, 7 şi au predicat acolo evanghelia.
8 În Listra trăia un infirm, olog din naştere, care nu mersese niciodată pe picioarele lui. El şedea acolo 9 şi asculta predica lui Pavel. Iar când Pavel l-a privit şi a văzut că are credinţă ca să fie mântuit, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!” El a sărit în picioare şi a început să umble. 11 Când mulţimile au văzut ce făcuse Pavel, au ridicat glasul şi au strigat în limba licaonă: „Zeii au luat chip de om şi s-au coborât printre noi!” 12 Pe Barnaba l-au numit Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru că el vorbea cu pricepere. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era chiar la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi la porţile cetăţii şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit, apostolii Barnaba şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi au sărit între oameni strigând: 15 „Oameni buni, de ce faceţi aşa ceva? Şi noi suntem oameni, întru totul asemenea vouă, şi vă vestim să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel Viu care a făcut cerul, pământul şi marea – şi tot ce este în ele! 16 El a lăsat popoarele să meargă, fiecare, pe căile lor, în veacurile trecute, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie, ci le-a făcut bine; v-a dat ploaie din cer şi vremuri rodnice cu belşug de hrană, umplându-vă inimile de bucurie.” 18 Şi vorbindu-le astfel, cu greu au oprit mulţimile să nu le mai aducă jertfe.
19 Au venit însă iudeii din Antiohia şi din Iconia şi au câştigat mulţimile de partea lor. Apoi l-au lovit pe Pavel cu pietre şi, crezându-l mort, l-au târât afară din cetate. 20 El însă, când l-au înconjurat ucenicii, s-a ridicat şi a intrat în cetate, iar a doua zi a plecat cu Barnaba spre Derbe.
Întoarcerea la Antiohia Siriei
21 Au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, apoi s-au întors în Listra şi Iconia şi în Antiohia, 22 încurajând sufletele credincioşilor şi îndemnându-i să rămână în credinţă, căci în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23 Le-au pus prezbiteri în fiecare Biserică, punându-şi mâinile peste aceştia, şi i-au încredinţat cu rugăciune şi post, în mâna Domnului în care crezuseră.
24 Apoi au străbătut Pisidia şi au intrat în Pamfilia. 25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au mers în Atalia. 26 De acolo, s-au îmbarcat spre Antiohia, unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea ce-au împlinit-o. 27 Iar când au ajuns, au adunat Biserica şi le-au vestit ce a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis uşa credinţei şi pentru neamuri. 28 Şi au stat acolo mult timp alături de ucenici.
