1 And he entered again into the synagogue; and there was a man there which had a withered hand. 2 And they watched him, whether he would heal him on the sabbath day; that they might accuse him. 3 And he saith unto the man which had the withered hand, Stand forth. 4 And he saith unto them, Is it lawful to do good on the sabbath days, or to do evil? to save life, or to kill? But they held their peace. 5 And when he had looked round about on them with anger, being grieved for the hardness of their hearts, he saith unto the man, Stretch forth thine hand. And he stretched it out: and his hand was restored whole as the other. 6 And the Pharisees went forth, and straightway took counsel with the Herodians against him, how they might destroy him. 7 But Jesus withdrew himself with his disciples to the sea: and a great multitude from Galilee followed him, and from Judæa, 8 And from Jerusalem, and from Idumaea, and from beyond Jordan; and they about Tyre and Sidon, a great multitude, when they had heard what great things he did, came unto him. 9 And he spake to his disciples, that a small ship should wait on him because of the multitude, lest they should throng him. 10 For he had healed many; insomuch that they pressed upon him for to touch him, as many as had plagues. 11 And unclean spirits, when they saw him, fell down before him, and cried, saying, Thou art the Son of God. 12 And he straitly charged them that they should not make him known. 13 And he goeth up into a mountain, and calleth unto him whom he would: and they came unto him. 14 And he ordained twelve, that they should be with him, and that he might send them forth to preach, 15 And to have power to heal sicknesses, and to cast out devils: 16 And Simon he surnamed Peter; 17 And James the son of Zebedee, and John the brother of James; and he surnamed them Boanerges, which is, The sons of thunder: 18 And Andrew, and Philip, and Bartholomew, and Matthew, and Thomas, and James the son of Alphaeus, and Thaddaeus, and Simon the Canaanite, 19 And Judas Iscariot, which also betrayed him: and they went into an house. 20 And the multitude cometh together again, so that they could not so much as eat bread. 21 And when his friends heard of it , they went out to lay hold on him: for they said, He is beside himself.
22 ¶ And the scribes which came down from Jerusalem said, He hath Beelzebub, and by the prince of the devils casteth he out devils. 23 And he called them unto him , and said unto them in parables, How can Satan cast out Satan? 24 And if a kingdom be divided against itself, that kingdom cannot stand. 25 And if a house be divided against itself, that house cannot stand. 26 And if Satan rise up against himself, and be divided, he cannot stand, but hath an end. 27 No man can enter into a strong man’s house, and spoil his goods, except he will first bind the strong man; and then he will spoil his house. 28 Verily I say unto you, All sins shall be forgiven unto the sons of men, and blasphemies wherewith soever they shall blaspheme: 29 But he that shall blaspheme against the Holy Ghost hath never forgiveness, but is in danger of eternal damnation: 30 Because they said, He hath an unclean spirit.
31 ¶ There came then his brethren and his mother, and, standing without, sent unto him, calling him. 32 And the multitude sat about him, and they said unto him, Behold, thy mother and thy brethren without seek for thee. 33 And he answered them, saying, Who is my mother, or my brethren? 34 And he looked round about on them which sat about him, and said, Behold my mother and my brethren! 35 For whosoever shall do the will of God, the same is my brother, and my sister, and mother.
Vindecarea omului cu mâna paralizată
1 Şi a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna uscată. 2 Unii însă Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 3 Atunci El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi vino în mijloc!” 4 Iar celorlalţi le-a zis: „Ce trebuie să facă omul sâmbăta: să facă bine sau să facă rău? Să salveze o viaţă sau să o lase să piară?” Şi ei tăceau. 5 Uitându-se la ei de jur împrejur cu mânie, şi întristat de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde mâna!” Şi el a întins-o şi mâna i s-a vindecat. 6 Fariseii, ieşind, s-au sfătuit repede cu irodienii împotriva Lui, cum să facă să-L piardă.
Mulţimile îl urmează pe Iisus
7 Şi Iisus a plecat împreună cu ucenicii spre mare. Şi l-a urmat o mulţime mare de oameni din Galileea şi din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi de pe lângă Tir şi Sidon, mulţime care, auzind câte făcea, a venit la El. 9 Iisus le-a zis ucenicilor Lui să aducă o corabie aproape de ţărm, ca să nu-L îmbulzească oamenii, 10 fiindcă toţi cei ce erau bolnavi năvăleau peste El să se atingă de El, pentru că pe mulţi îi vindecase. 11 Iar când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Iar El le certa cu asprime, ca să nu le arate ele oamenilor cine este El.
Alegerea celor doisprezece
13 Apoi a urcat pe munte şi a chemat acolo pe cine a vrut El şi aceia au venit la El. 14 Şi a rânduit doisprezece oameni, pe care i-a şi numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să vestească 15 şi să aibă putere să scoată demonii. 16 A rânduit doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru, 17 pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă „fiii tunetului”; 18 pe Andrei şi pe Filip, pe Bartolomeu şi pe Matei, pe Toma şi pe Iacov al lui Alfeu, pe Tadeu şi pe Simon Cananitul 19 şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
Iisus şi Beelzebul
20 Apoi a intrat într-o casă şi s-a adunat iarăşi mulţimea, încât nu mai puteau mânca nici măcar pâine. 21 Când au auzit ai Săi, s-au pornit să-L oprească, fiindcă ziceau că şi-a ieşit din minţi. 22 Iar cărturarii care veniseră din Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul şi că izgoneşte demonii cu puterea stăpânului demonilor. 23 El însă, chemându-i, le vorbea în parabole, zicând: „Cum poate Satana să-l izgonească pe Satana? 24 Dacă o împărăţie se dezbină pe ea însăşi, acea împărăţie nu mai poate dăinui. 25 Iar dacă o casă s-a dezbinat pe ea însăşi, acea casă nu mai poate dăinui. 26 Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu mai poate dăinui, ci şi-a găsit sfârşitul. 27 Dar nimeni, când intră în casa unui om puternic, nu poate să îi răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28 Adevărat vă spun: toate păcatele şi hulele, oricâte ar fi hulit, vor fi iertate fiilor oamenilor, 29 dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic.” 30 Acestea le-a spus pentru că ziceau: „Are duh necurat.”
Mama şi fraţii lui Iisus
31 Şi a venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El să-L cheme. 32 Şi împrejurul lui şedea o mulţime de oameni şi îi ziceau: „Iată mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.” 33 Iar El le-a răspuns: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” 34 Şi i-a privit pe cei ce şedeau în jurul lui şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 35 Căci oricine, dacă face voia lui Dumnezeu, este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.”
