1 After these things the Lord appointed other seventy also, and sent them two and two before his face into every city and place, whither he himself would come. 2 Therefore said he unto them, The harvest truly is great, but the labourers are few: pray ye therefore the Lord of the harvest, that he would send forth labourers into his harvest. 3 Go your ways: behold, I send you forth as lambs among wolves. 4 Carry neither purse, nor scrip, nor shoes: and salute no man by the way. 5 And into whatsoever house ye enter, first say, Peace be to this house. 6 And if the son of peace be there, your peace shall rest upon it: if not, it shall turn to you again. 7 And in the same house remain, eating and drinking such things as they give: for the labourer is worthy of his hire. Go not from house to house. 8 And into whatsoever city ye enter, and they receive you, eat such things as are set before you: 9 And heal the sick that are therein, and say unto them, The kingdom of God is come nigh unto you. 10 But into whatsoever city ye enter, and they receive you not, go your ways out into the streets of the same, and say, 11 Even the very dust of your city, which cleaveth on us, we do wipe off against you: notwithstanding be ye sure of this, that the kingdom of God is come nigh unto you. 12 But I say unto you, that it shall be more tolerable in that day for Sodom, than for that city. 13 Woe unto thee, Chorazin! woe unto thee, Bethsaida! for if the mighty works had been done in Tyre and Sidon, which have been done in you, they had a great while ago repented, sitting in sackcloth and ashes. 14 But it shall be more tolerable for Tyre and Sidon at the judgment, than for you. 15 And thou, Capernaum, which art exalted to heaven, shalt be thrust down to hell. 16 He that heareth you heareth me; and he that despiseth you despiseth me; and he that despiseth me despiseth him that sent me.
17 ¶ And the seventy returned again with joy, saying, Lord, even the devils are subject unto us through thy name. 18 And he said unto them, I beheld Satan as lightning fall from heaven. 19 Behold, I give unto you power to tread on serpents and scorpions, and over all the power of the enemy: and nothing shall by any means hurt you. 20 Notwithstanding in this rejoice not, that the spirits are subject unto you; but rather rejoice, because your names are written in heaven.
21 ¶ In that hour Jesus rejoiced in spirit, and said, I thank thee, O Father, Lord of heaven and earth, that thou hast hid these things from the wise and prudent, and hast revealed them unto babes: even so, Father; for so it seemed good in thy sight. 22 All things are delivered to me of my Father: and no man knoweth who the Son is, but the Father; and who the Father is, but the Son, and he to whom the Son will reveal him.
23 ¶ And he turned him unto his disciples, and said privately, Blessed are the eyes which see the things that ye see: 24 For I tell you, that many prophets and kings have desired to see those things which ye see, and have not seen them ; and to hear those things which ye hear, and have not heard them.
25 ¶ And, behold, a certain lawyer stood up, and tempted him, saying, Master, what shall I do to inherit eternal life? 26 He said unto him, What is written in the law? how readest thou? 27 And he answering said, Thou shalt love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thy strength, and with all thy mind; and thy neighbour as thyself. 28 And he said unto him, Thou hast answered right: this do, and thou shalt live. 29 But he, willing to justify himself, said unto Jesus, And who is my neighbour? 30 And Jesus answering said, A certain man went down from Jerusalem to Jericho, and fell among thieves, which stripped him of his raiment, and wounded him , and departed, leaving him half dead. 31 And by chance there came down a certain priest that way: and when he saw him, he passed by on the other side. 32 And likewise a Levite, when he was at the place, came and looked on him , and passed by on the other side. 33 But a certain Samaritan, as he journeyed, came where he was: and when he saw him, he had compassion on him , 34 And went to him , and bound up his wounds, pouring in oil and wine, and set him on his own beast, and brought him to an inn, and took care of him. 35 And on the morrow when he departed, he took out two pence, and gave them to the host, and said unto him, Take care of him; and whatsoever thou spendest more, when I come again, I will repay thee. 36 Which now of these three, thinkest thou, was neighbour unto him that fell among the thieves? 37 And he said, He that shewed mercy on him. Then said Jesus unto him, Go, and do thou likewise.
38 ¶ Now it came to pass, as they went, that he entered into a certain village: and a certain woman named Martha received him into her house. 39 And she had a sister called Mary, which also sat at Jesus’ feet, and heard his word. 40 But Martha was cumbered about much serving, and came to him, and said, Lord, dost thou not care that my sister hath left me to serve alone? bid her therefore that she help me. 41 And Jesus answered and said unto her, Martha, Martha, thou art careful and troubled about many things: 42 But one thing is needful: and Mary hath chosen that good part, which shall not be taken away from her.
Trimiterea celor şaptezeci de ucenici
1 După aceea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui în fiecare cetate şi loc pe unde avea să treacă El. 2 Şi le-a spus: „Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. 3 Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu vă luaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În orice casă intraţi, spuneţi mai întâi: Pace acestei case! 6 Şi de va fi acolo un om al păcii , pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în acea casă, mâncaţi şi beţi de la ei, fiindcă vrednic este lucrătorul de plată. Nu vă mutaţi din casă în casă. 8 Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi ce vi se dă 9 şi vindecaţi acolo bolnavii şi spuneţi-le: Împărăţia lui Dumnezeu e aproape de voi. 10 Dar în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11 Scuturăm chiar şi praful care ni s-a lipit de picioare în cetatea voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 12 Vă spun că în ziua aceea îi va fi mai uşor Sodomei decât acelei cetăţi.
13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi îmbrăcat în sac şi cenuşă şi s-ar fi pocăit. 14 De aceea, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Capernaum,
oare vei fi înălţat până la cer?
Până în sălaşul morţilor te vei prăbuşi .
16 Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge şi cine Mă respinge pe Mine, Îl respinge pe Cel care M-a trimis.”
17 S-au întors cei şaptezeci cu bucurie şi au spus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău.” 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma. 20 Dar nu vă bucuraţi că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri.”
Iisus Îl preamăreşte pe Tatăl
21 În ceasul acela Iisus s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului că ai ascuns acestea înţelepţilor şi învăţaţilor şi le-ai dezvăluit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie. 22 Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl şi nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-i dezvăluie.” 23 După ce s-a întors la ucenici, le-a zis deoparte: „Fericiţi ochii care văd ce vedeţi voi. 24 Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.”
Samariteanul milostiv
25 Şi iată că un învăţător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare şi a spus: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 Şi i-a zis: „Ce scrie în Lege? Cum citeşti?” 27 I-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. ” 28 Iar El i-a spus: „Ai răspuns drept. Fă aşa şi vei trăi!” 29 Acela însă, dorind să se îndreptăţească, I-a spus lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Iisus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâinile unor tâlhari care l-au dezbrăcat şi l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, un preot cobora pe acel drum şi văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 32 La fel şi un levit, care trecea prin locul acela, văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 33 Dar un samaritean care călătorea a ajuns lângă el şi văzându-l, i s-a făcut milă, 34 s-a apropiat, i-a legat rănile, a turnat pe ele untdelemn şi vin, l-a pus pe asinul său şi l-a dus la un han şi l-a îngrijit. 35 În ziua următoare a scos doi dinari pe care i-a dat hangiului şi i-a spus: Ai grijă de el şi ce vei cheltui în plus îţi voi da eu la întoarcere. 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut în mâna tâlharilor?” 37 Iar el a răspuns: „Cel care şi-a făcut milă de el.” Şi Iisus i-a spus: „Mergi şi fă la fel!”
Marta şi Maria
38 Pe când mergeau, au intrat într-un sat şi L-a primit o femeie pe nume Marta. 39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvântul Lui. 40 Marta era ocupată cu multe treburi. Oprindu-se, I-a spus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Însă Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, te îngrijeşti şi te frămânţi pentru multe, 42 dar de un singur lucru este nevoie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
