1 I beseech you therefore, brethren, by the mercies of God, that ye present your bodies a living sacrifice, holy, acceptable unto God, which is your reasonable service. 2 And be not conformed to this world: but be ye transformed by the renewing of your mind, that ye may prove what is that good, and acceptable, and perfect, will of God.
3 For I say, through the grace given unto me, to every man that is among you, not to think of himself more highly than he ought to think; but to think soberly, according as God hath dealt to every man the measure of faith. 4 For as we have many members in one body, and all members have not the same office: 5 So we, being many, are one body in Christ, and every one members one of another. 6 Having then gifts differing according to the grace that is given to us, whether prophecy, let us prophesy according to the proportion of faith; 7 Or ministry, let us wait on our ministering: or he that teacheth, on teaching; 8 Or he that exhorteth, on exhortation: he that giveth, let him do it with simplicity; he that ruleth, with diligence; he that sheweth mercy, with cheerfulness.
9 Let love be without dissimulation. Abhor that which is evil; cleave to that which is good. 10 Be kindly affectioned one to another with brotherly love; in honour preferring one another; 11 Not slothful in business; fervent in spirit; serving the Lord; 12 Rejoicing in hope; patient in tribulation; continuing instant in prayer; 13 Distributing to the necessity of saints; given to hospitality. 14 Bless them which persecute you: bless, and curse not. 15 Rejoice with them that do rejoice, and weep with them that weep. 16 Be of the same mind one toward another. Mind not high things, but condescend to men of low estate. Be not wise in your own conceits. 17 Recompense to no man evil for evil. Provide things honest in the sight of all men. 18 If it be possible, as much as lieth in you, live peaceably with all men. 19 Dearly beloved, avenge not yourselves, but rather give place unto wrath: for it is written, Vengeance is mine; I will repay, saith the Lord. 20 Therefore if thine enemy hunger, feed him; if he thirst, give him drink: for in so doing thou shalt heap coals of fire on his head. 21 Be not overcome of evil, but overcome evil with good.
Viaţa în slujba lui Dumnezeu
1 Prin îndurarea lui Dumnezeu, vă îndemn deci, fraţilor, oferiţi-vă trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, ca pe o închinare duhovnicească a voastră. 2 Şi nu vă potriviţi acestei lumi, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voinţa lui Dumnezeu: ceea ce este bun, plăcut şi desăvârşit.
3 Căci prin harul ce mi-a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi să nu se socotească pe sine mai presus decât trebuie, ci să se măsoare cu înţelepciune, după măsura credinţei pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. 4 Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare şi nu toate mădularele fac acelaşi lucru, 5 aşa şi noi, cei mulţi, suntem un trup în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii pentru alţii. 6 Dar avem daruri diferite, după harul care ne-a fost dat. Dacă avem darul profeţiei, să profeţim după măsura credinţei. 7 Dacă avem darul slujirii, să stăruim în slujire. Dacă cineva învaţă, să stăruie în învăţătură. 8 Dacă îndeamnă, să îndemne. Dacă împarte altora, să împartă cu dărnicie. Cine stă în frunte, să fie plin de zel. Cine se îndură de alţii, să se îndure cu bucurie.
Dragostea creştină şi lucrarea ei
9 Iubirea să fie neprefăcută. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. 10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească. Daţi-vă întâietate unii altora în cinstire. 11 Fiţi plini de râvnă, nu leneşi. Fiţi înflăcăraţi în duh. Slujiţi Domnului. 12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în suferinţă. Stăruiţi în rugăciune. 13 Ajutaţi-i pe sfinţi în nevoile lor. Căutaţi să fiţi primitori cu străinii. 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă prigonesc. Binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. 15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng. 16 Gândiţi la fel unul despre altul, nu vă gândiţi la ranguri înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. 17 Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Aveţi grijă să faceţi lucruri bune înaintea tuturor oamenilor. 18 Pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: A Mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti , zice Domnul. 20 Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare, dacă îi este sete, dă-i să bea; căci, făcând aceasta, îl vei face să-i fie ruşine. 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.
