1 When he was come down from the mountain, great multitudes followed him. 2 And, behold, there came a leper and worshipped him, saying, Lord, if thou wilt, thou canst make me clean. 3 And Jesus put forth his hand, and touched him, saying, I will; be thou clean. And immediately his leprosy was cleansed. 4 And Jesus saith unto him, See thou tell no man; but go thy way, shew thyself to the priest, and offer the gift that Moses commanded, for a testimony unto them.
5 ¶ And when Jesus was entered into Capernaum, there came unto him a centurion, beseeching him, 6 And saying, Lord, my servant lieth at home sick of the palsy, grievously tormented. 7 And Jesus saith unto him, I will come and heal him. 8 The centurion answered and said, Lord, I am not worthy that thou shouldest come under my roof: but speak the word only, and my servant shall be healed. 9 For I am a man under authority, having soldiers under me: and I say to this man , Go, and he goeth; and to another, Come, and he cometh; and to my servant, Do this, and he doeth it . 10 When Jesus heard it , he marvelled, and said to them that followed, Verily I say unto you, I have not found so great faith, no, not in Israel. 11 And I say unto you, That many shall come from the east and west, and shall sit down with Abraham, and Isaac, and Jacob, in the kingdom of heaven. 12 But the children of the kingdom shall be cast out into outer darkness: there shall be weeping and gnashing of teeth. 13 And Jesus said unto the centurion, Go thy way; and as thou hast believed, so be it done unto thee. And his servant was healed in the selfsame hour.
14 ¶ And when Jesus was come into Peter’s house, he saw his wife’s mother laid, and sick of a fever. 15 And he touched her hand, and the fever left her: and she arose, and ministered unto them.
16 ¶ When the even was come, they brought unto him many that were possessed with devils: and he cast out the spirits with his word, and healed all that were sick: 17 That it might be fulfilled which was spoken by Esaias the prophet, saying, Himself took our infirmities, and bare our sicknesses.
18 ¶ Now when Jesus saw great multitudes about him, he gave commandment to depart unto the other side. 19 And a certain scribe came, and said unto him, Master, I will follow thee whithersoever thou goest. 20 And Jesus saith unto him, The foxes have holes, and the birds of the air have nests; but the Son of man hath not where to lay his head. 21 And another of his disciples said unto him, Lord, suffer me first to go and bury my father. 22 But Jesus said unto him, Follow me; and let the dead bury their dead.
23 ¶ And when he was entered into a ship, his disciples followed him. 24 And, behold, there arose a great tempest in the sea, insomuch that the ship was covered with the waves: but he was asleep. 25 And his disciples came to him , and awoke him, saying, Lord, save us: we perish. 26 And he saith unto them, Why are ye fearful, O ye of little faith? Then he arose, and rebuked the winds and the sea; and there was a great calm. 27 But the men marvelled, saying, What manner of man is this, that even the winds and the sea obey him!
28 ¶ And when he was come to the other side into the country of the Gergesenes, there met him two possessed with devils, coming out of the tombs, exceeding fierce, so that no man might pass by that way. 29 And, behold, they cried out, saying, What have we to do with thee, Jesus, thou Son of God? art thou come hither to torment us before the time? 30 And there was a good way off from them an herd of many swine feeding. 31 So the devils besought him, saying, If thou cast us out, suffer us to go away into the herd of swine. 32 And he said unto them, Go. And when they were come out, they went into the herd of swine: and, behold, the whole herd of swine ran violently down a steep place into the sea, and perished in the waters. 33 And they that kept them fled, and went their ways into the city, and told every thing, and what was befallen to the possessed of the devils. 34 And, behold, the whole city came out to meet Jesus: and when they saw him, they besought him that he would depart out of their coasts.
Vindecarea unui lepros
1 Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El. 2 Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3 Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră. 4 Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”
Vindecarea slujitorului unui centurion
5 Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi L-a rugat 6 zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.” 7 Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!” 8 „Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca. 9 Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.” 10 Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru
14 Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri. 15 A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească. 16 Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
El a luat asupra lui slăbiciunile noastre
şi a purtat bolile noastre.
Cerinţele urmării lui Iisus
18 Iisus a văzut mulţimea în jurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” 20 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” 21 Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” 22 Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
Liniştirea furtunii pe mare
23 Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. 24 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. 27 Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?”
Vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara
28 Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31 Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. 34 Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.
