1 In those days came John the Baptist, preaching in the wilderness of Judaea, 2 And saying, Repent ye: for the kingdom of heaven is at hand. 3 For this is he that was spoken of by the prophet Esaias, saying, The voice of one crying in the wilderness, Prepare ye the way of the Lord, make his paths straight. 4 And the same John had his raiment of camel’s hair, and a leathern girdle about his loins; and his meat was locusts and wild honey. 5 Then went out to him Jerusalem, and all Judaea, and all the region round about Jordan, 6 And were baptized of him in Jordan, confessing their sins.
7 ¶ But when he saw many of the Pharisees and Sadducees come to his baptism, he said unto them, O generation of vipers, who hath warned you to flee from the wrath to come? 8 Bring forth therefore fruits meet for repentance: 9 And think not to say within yourselves, We have Abraham to our father: for I say unto you, that God is able of these stones to raise up children unto Abraham. 10 And now also the axe is laid unto the root of the trees: therefore every tree which bringeth not forth good fruit is hewn down, and cast into the fire. 11 I indeed baptize you with water unto repentance: but he that cometh after me is mightier than I, whose shoes I am not worthy to bear: he shall baptize you with the Holy Ghost, and with fire: 12 Whose fan is in his hand, and he will throughly purge his floor, and gather his wheat into the garner; but he will burn up the chaff with unquenchable fire.
13 ¶ Then cometh Jesus from Galilee to Jordan unto John, to be baptized of him. 14 But John forbad him, saying, I have need to be baptized of thee, and comest thou to me? 15 And Jesus answering said unto him, Suffer it to be so now: for thus it becometh us to fulfil all righteousness. Then he suffered him. 16 And Jesus, when he was baptized, went up straightway out of the water: and, lo, the heavens were opened unto him, and he saw the Spirit of God descending like a dove, and lighting upon him: 17 And lo a voice from heaven, saying, This is my beloved Son, in whom I am well pleased.
Predica lui Ioan Botezătorul
1 În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi a început să predice în pustiul din Iudeea. 2 El zicea: „Pocăiţi-vă, fiindcă Împărăţia cerurilor s-a apropiat!” 3 El este acela despre care a zis profetul Isaia:
Un glas strigă în pustie:Pregătiţi calea Domnului,neteziţi cărările înaintea Lui! 4 Ioan avea îmbrăcăminte din păr de cămilă, cingătoare de piele şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 5 Atunci locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din împrejurimile Iordanului au început să vină la el. 6 Îşi mărturiseau păcatele şi erau botezaţi de el în râul Iordan.
7 Când a văzut că mulţi farisei şi saduchei veneau să fie botezaţi, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? 8 Faceţi mai întâi roade vrednice de pocăinţă 9 Şi să nu vă închipuiţi că puteţi zice în voi înşivă: Avraam este tatăl nostru!, căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice fii lui Avraam chiar din pietrele acestea. 10 Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi orice pom care nu aduce rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez în apă, spre pocăinţă, însă, după mine vine cineva care este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi foc. 12 El are lopata în mână şi Îşi va curăţa aria, va strânge grâul în hambar, iar pleava o va arde în foc de nestins.”
Botezul lui Iisus
13 În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan ca să fie botezat de către Ioan. 14 Ioan însă căuta să-L oprească zicând: „Eu ar trebui să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” 15 Iisus însă i-a răspuns: „Lasă acum! Fiindcă aşa se cuvine, ca să împlinim tot ceea ce este drept.” Atunci Ioan L-a lăsat. 16 După ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă şi deodată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut coborând ca un porumbel şi aşezându-se peste El. 17 Şi iată, s-a auzit un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în El îmi găsesc bucuria.”
